O Doamne, O Doamne...

Băi... ce porcărie mai e şi asta??? E vineri, ziua mea preferată din săptămână, e 5 (cifra mea preferată) şi e martie. De aici se deduce că e baba mea de prezent (şi conform tradiţiilor populare, de dragoste). Ce papucii mei??? Afară... NINGE!!!! Cum mă să ningă? Nu m-a deranjat că ploua... aveam măcar parte de bani, şi oricum îmi place ploaia. Dar zăpadă?? Să ningă?? Sunt sătulă de ninsoare până peste cap!
Şi fiindcă nu era suficient, am emoţii de zici că mă pregătesc să fac prima mea operaţie pe creier nesupravegheată. Mâine e olimpiada de psihologie, mă doare capul, simt că am uitat tot ce ştiam anul trecut... mi-e frică de cei de a 10a, a 11a şi a 12a... deşi anul trecut am fost prima la distanţă mare. Dar sunt incapabilă şi am bioritmul intelectual varză, la pământ. Mai că aş vrea să dau acum proba să scap odată şi să nu mai simt din 2 în 2 minute nevoia de a deschide fereastra (mă sufoc) şi de a vedea ciorofleaşca de afară.
... Am creierul atât de bulversat că parcă nici nu realizez ce mai citesc. Mă ustură ochii. Şi afară ninge. Deja mă obsedează. Îmi vine să râd ca proasta singură de milă. Nu am mai fost de mult atât de agitată. Poate mi-ar fi totuşi mai bine dacă nu ar băte tata în cutia aia ca să mi-o ia mintea şi mai razna, şi dacă nu ar ninge afară.
Deja am o fixaţie. Detest porcăria asta. Nu sunt în stare să leg două fraze.
O Doamne, O Doamne...