De umplutură

Don't you just hate it when you have to wait and wait and wait... and then... nothing happens?
E soare, e cald, aş face puţină curăţenie prin casă pe ritm de Shakira... dar nu pot. Mai am puţin şi trebuie să plec. Am o grămadă de probleme de rezolvat. Şi un coş dubios pe buză. Am chef de un picnic ori un grătar, ori... ştiu şi eu? Orice formă de distracţie în aer liber. Deşi e post. Mda. Nu prea pot eu ţine. N-am suficientă voinţă.
De ceva timp am o dispoziţie atât de bună - deşi mereu sunt bolnavă, obosită ori sictirită - încât nici mie nu îmi vine să cred. Visez la o plajă largă, un soare necancerigen :)) şi muuuultă apă. Ah da, şi un joc de volei pe nisipul fierbinte. Şi un suc de portocale, natural. Splendid. Ador primăvara.
Venisem cu intenţia de a crea un articol de satiră. Aveam deja scenariu. Dar... damn. De fiecare dată când vreau să fac asta îmi vine ceva în minte care mă distrage şi mă împiedică. Nu zic că este totul perfect sau că nu sunt supărată. Nu, pur şi simplu zic că nu contează!

Whaever, poate revin diseară cu lucruri serioase.