Însă... am revenit la școală după ce o săptămână am zăcut. Oricum, nu asta e partea frumoasă, ci aceea în care am primit multe urări și vorbe frumoase de revenire la care, sincer, nu m-aș fi așteptat... Și nu doar ceea ce a fost spus, ci mai ales modul în care a fost spus, m-a făcut să mă simt cu adevărat fericită. De mult nu mai simțisem ce înseamnă să fii apreciat de cei din jurul tău.
Mai mult decât atât, am avut bucuria să aflu că bunul meu prieten și coleg Andy se află printre autorii unei antologii de versuri. Felicitări băi! Este într-adevăr o veste frumoasă și -sincer- pe care nu o auzi în fiecare zi.
În altă ordine de idei, ieri am fost la țară, după mult timp... și mi-am revăzut prietenele. Abia azi realizez cât de dor mi-era... mi-e dor de viața mea veche, de obiceiurile mele vechi, de eliberarea aceea pe care nu am mai simțit-o de mult. Mi-e dor de oamenii ce obișnuiau să îmi facă viața frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu