Mă tem că zilele mele de neurastenie au luat sfârșit. Cel puțin în ceea ce privește posibilitatea de a mă exprima public. Nu mai știu să scriu romanțe, port alt hram, nu mai sunt acea minimă adolescentă ce-și scria dramele existențiale aici... DAR, sunt studentă la Comunicare și vreau să comunic. Îmi place să comunic. Despre orice și totuși despre nimic. Nu mai am curajul sau interesul de altă dată.
De aceea, anunț că închei Nimicurile cotidiene. A sosit momentul. E deja târziu...
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată... (Bacovia, Umbra)
Ne mutăm :).
De aceea, anunț că închei Nimicurile cotidiene. A sosit momentul. E deja târziu...
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată... (Bacovia, Umbra)
Ne mutăm :).
