Relațiile sunt asemenea telefoanelor: unii au ce își doresc, alții ce își permit... unii primesc cadou ceva mai performant decât merită, alții se mulțumesc cu un telefon la mâna a doua numai pentru că e smart și arată bine.
Sunt câte unii care studiază mii de telefoane pe criteriu de performanță, economisesc și nu se zgârcesc, iar alții se mulțumesc să facă standardul pentru care au fost create.
Mai sunt unii care au o reputație, un statut sau o imagine și atunci trebuie să-și ia mereu ce arată mai bine sau ce se poartă. Cum se schimbă trendul, schimbă și ei telefonul...fără niciun sentiment.
Unii se atașează atât de mult de telefon încât nu îl schimbă decât când efectiv nu mai poate fi folosit... alții renunță la el la primul semn de uzură...
... și apoi îl ia altcineva care nu e atât de pretențios și care nici nu visa la un telefon atât de performant. Se bucură de el, îl îngrijește... iar când începe să dea semne că e gata... deși sunt conștienți că nu mai merge...se luptă la nesfârșit să îl învie... căci arată bine, sau de dragul vremurilor bune... sau fiindcă păstrează atâtea amintiri frumoase pe care nu a reușit să le salveze. Dacă ar da system restore... ar pierde tot..și oricum ar fi o măsură de moment, căci se știe prea bine că la un momentdat se va ajunge în același punct... și e păcat de timpul risipit iar pentru a alege cele mai bune setări, de răbdarea de a lucra cu un obiect uzat și necooperant și de nervii îmblânziți...
... iar pentru a-l schimba, ei bine, pentru asta trebuie făcute multe demersuri. Multora le este pur și simplu greu să se despartă de vechiul telefon. Așa chinuit. Le va lipsi... se vor gândi la el...și în fond nici nu știu ce să facă cu el, că ar fi păcat să îl arunce pur și simplu...când el nu e mort de tot. Nu se știe dacă îl va mai folosi cineva vreodată și atunci se simt vinovați.
Abandonezi un tovarăș de drum, un prieten de nădejde, numai pentru că timpul și-a spus cuvântul. Ți s-a stricat telefonul. Era deja pe jumătate mort de când l-ai primit... dar nu poți renunța la el. Ai pierdut cablul de date... și te-ai simți vinovat să-l abandonez numai fiindcă se blochează și nu funcționează tocmai aplicațiile pe care ți le dorești. Orice telefon nou ar putea rezolva asta... dar poate nu la fel... și poate tot aici s-ar ajunge.
Abandonezi un tovarăș de drum, un prieten de nădejde, numai pentru că timpul și-a spus cuvântul. Ți s-a stricat telefonul. Era deja pe jumătate mort de când l-ai primit... dar nu poți renunța la el. Ai pierdut cablul de date... și te-ai simți vinovat să-l abandonez numai fiindcă se blochează și nu funcționează tocmai aplicațiile pe care ți le dorești. Orice telefon nou ar putea rezolva asta... dar poate nu la fel... și poate tot aici s-ar ajunge.
Alții consideră tot ce am spus mai sus stupid. Un telefon este un obiect. Mi-a plăcut, m-a distrat, mi-a fost util... dar nimic nu durează pentru totdeauna.
De multe ori realizăm că atașamentele noastre se conturează în aceeași măsură.
Noi alegem cât de mult contează pozele nesalvate decât în memoria telefonului, performanțele limitate de timp și uzură morală... și dorința, ori chiar necesitatea de a ne adapta la nou.
Tu ce faci cu telefonul tău vechi?
