Retrospectivă

Cu ochii închiși, purtată de suflul sfârșitului de an 2017... cu un fundal exaltant (recomand a se citi cu melodia de jos în fundal)... tremur și încă nu realizez ce se întâmplă în viața mea.
Încă nu înteleg cărui fapt minunat îi datorez onoarea de a fi trăit în 2017 atât de mult, de controversat și de intens.
A fost un an extraordinar... a fost un an plin. Am greșit atât de mult și sunt atât de recunoscătoare universului pentru că mi-a permis să fac atâtea greșeli și atât de urâte... pentru că eu învăț doar the hard way.
Și am învățat. Și e bine.
Am câștigat și sunt atât de bogată! Sunt plină de îmbrățișări, de zâmbete, de mulțumiri. Se derulează de nebune prin mintea mea. Haotic. Și le-aș prinde pe toate... și multe altele pe care mi le-am reprimat.

Sunt bogată. Am prieteni autentici, sinceri, deschiși, care îmi împărtășesc nebunia. Am în jurul meu oameni care chiar mă iubesc... și simt asta!

2017 este un an pe care îl voi reține mereu. Se vede că numerologic a fost in acord cu cifra destinului meu: 1. A fost, intr-adevăr, despre mine. Total. M-am lăsat să trăiesc. Mi-am strivit și ego, și idei preconcepute și nebunii inoculate cutumiar, din vremuri imemoriale.

2018 va fi anul lui 2. Dacă acum am crescut și am învățat să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt... în 2 oare voi învăța să mă armonizez cu oglinda mea exterioară: cu lumea?
Nu am fost niciodată deschisă spre adevăratul sens al cifrei 2.
Dar îmi doresc ca niciun an de aici înainte să nu fie mai slab ca 2017. Am început o nouă viață anul acesta. Sunt un prunc într-o nouă viață.

Am multe proiecte imense pentru 2018. Acesta va fi un an în care totul va fi posibil. În care îmi voi împlini toate dorințele copilăriei și adolescenței.

Dar...finalul de an pentru mine este rezervat recunoștinței.
Așadar, dacă ai ajuns aici... înseamnă că într-un fel sau altul, evoluția mea ți se datorează!
Așa că vreau să știi că îți mulțumesc din tot sufletul că exiști! Îți doresc un 2018 de vis!

Despre bucuria de a oferi

Astăzi a fost despre bucuria de a oferi. De fapt, luna decembrie despre asta este. Nu știu cum se face dar atunci când se lasă frigul... oamenii parcă devin mai buni, se mobilizează mai ușor, realizează cât de frumos este să ofere.

Au fost cinci momente importante marcate astăzi:

1. Caravana Arlechinei - ziua a treia

Așa cum am mai precizat și cu altă ocazie, Asociația Simbio derulează această din ce în ce mai cunoscută și mai îndrăgită caravană. Chiar ea, în sine, a fost concepută din dorința unor „miniadulți” de a dărui. Ce? Zâmbete, bucurie, viață, dragoste.
Astăzi am dus caravana în Sălătrucel și Berislăvești, la niște copilași absolut superbi, care ne-au recompensat cu dragostea lor.
Când suntem mici... suntem diferiți. Suntem puri. Suntem autentici și curați. Poate tocmai de aceea ni se încarcă bateriile atât de puternic în prezența lor, cu toate că țopăim împreună până la epuizare.

2. Întâlnirea Instituției Prefectului cu reprezentanții ONG-urilor cu activitate socială

Un alt moment dedicat dăruirii. Ne-am adunat mulți oameni simpli, uniți de un singur scop: acela de a face bine. Mi s-a confirmat pe această cale, încă o dată, că suntem foarte mulți cei ce dorim binele aproapelui. Cu toate acestea, mă întristez când observ că ne cramponăm la nivelul umbrelei de sub care facem binele. Nu contează numele sau forma în care acționăm, important este să o facem. Răsplata nu trebuie căutată pe pământ. Ea va veni, cu siguranță, într-o formă direct proporțională cu intensitatea și energia intenției, aici, DAR, totodată, se va materializa în cer.

3. Reîntâlnirea cu echipa de la lucru

După 7 ore de alergare (un altfel de alergare decât aceea pe care o recomandă medicii și o promovează cu mult succes Iulian Șerban prin Bucuria Alergării la Ploiești), m-am gândit să trec și pe la birou: acolo unde găsesc întotdeauna cel puțin un zâmbet atât de plăcut încât să îmi înveselească întreaga zi, oricât de grea ar fi fost. Sunt norocoasă că nu muncesc nici măcar o zi. Fac lucruri ce îmi plac, într-o atmosferă care mă onorează. Scriam cândva (este drept, pe facebook) despre cât de important este să nu ne alegem jobul ci șeful. Dacă șefii sunt faini, cu siguranță vor atrage oameni asemenea lor și vor influența cultura organizațională în aceeași direcție.

4. Sănătatea zâmbetelor la VTV

În finalul zilei am ajuns într-un alt cadru ce deja îmi este familiar și extrem de drag, respectiv în platoul televiziunii VTV. Dar nu neapărat mediul este cel care contează nici în acest caz, cât este vorba despre doamna Daniela Ștefănescu - un om minunat cu un suflet absolut fenomenal și cu niște sfaturi pline de înțelepciune și dragoste.
Și de această dată am vorbit despre cât de minunat este să oferi și, mai mult decât atât, să o faci fără să aștepți nimic înapoi.

5. Întoarcerea la conexiunea supremă

Pentru mine, ca părinte, conexiunea supremă o reprezintă inima existenței mele, respectiv motivul pentru care iubesc viața atât de mult: copilul meu. Știu că nu sunt cel mai prezent părinte dar știu, totodată, că atât cât sunt, copilul îmi simte din plin iubirea. Dincolo de omniprezentele cadouri de revedere, bucuria de a oferi iubire unui trup născut... celulă cu celulă din tine... este inegalabilă.

Așadar... o zi extraordinară. Am oferit mult. Am primit înmiit.

... Și niciodată nu se epuizează rezervele!

Magia lui Moș Nicolae m-a vizitat

Sărbătorile de iarnă chiar sunt magice...
De multă vreme nu am mai simțit atâta bucurie în suflet.
Am înțeles astfel cât este de bine să pornim în fiecare zi cu intenția de a trăi clipa și a nu încerca să anticipăm nimic.
Ceea ce putea părea un dezastru s-a transformat într-o experiență extraordinară. Subconștientul meu - care de altfel mă bombardează de la o vreme cu tot felul de coșmaruri - astăzi a primit o lecție.

Ziua a pornit cu un Ionuț deja conștient de mediul înconjurător (față de anii trecuți) care a trăit pentru prima dată magia lui Moș Nicolae.
A continuat cu niște copilași extraordinari la Sâmbotin și Jiblea Veche pe care trebuia să îi surprindem noi... dar... ce să vezi? Ne-au dat ei o lecție prin inocența și puritatea lor.
Apoi, energizați, după câteva ore de „țopăială”... am mers mai departe, la „datorie”, unde se derula programul „Cadouri de la Moș Nicolae la Denta Clinic”. Doamne, toți copilașii au fost ABSOLUT MINUNAȚI. Fără excepție.

Nu mai zic că pe biroul meu am găsit niște „șosețele” lăsate de Moșul Nicolae, extrem de darnice. Cred că sunt ani buni de când nu m-a mai vizitat.
Asta înseamnă să lucrezi într-o echipă superbă și să ai niște șefi care chiar să fie OAMENI și să abordeze, la modul cel mai sincer, conceptul family. 

Apoi au urmat donațiile pentru copilași, vorbele de încurajare din parte atâtor oameni pe care îi cunosc atât de puțin.

Și toate aceste lucruri se cuibăresc în sufletul meu și mă alimentează permanent cu forță și determinare.

Iubesc ceea ce mi se întâmplă. Iubesc tot ce este în jurul meu...

... Și cu asemenea oameni lângă mine... vă mai mirați că fac riduri de expresie de la prea mult râs?

Mulțumesc, magie a sărbătorilor de iarnă! Mulțumesc că m-ai vizitat.

Nu îmi mai trebuie nimic. Sunt împlinită!