Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
miercuri, septembrie 21, 2011
luni, septembrie 19, 2011
miercuri, septembrie 14, 2011
Pentru că
You'll never shine alone...
Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*
Se aude mut în cască, șoptește o voce atât de cunoscută și totuși mult prea străină.
Glasuri, ceasuri, simfonii de liniști și lupte infernale cu haosul. Cine zicea că noaptea le rezolvă pe toate? Cine își permite să ne mintă la nesfârșit că vom afla răspunsurile căutate, într-un final? Dar finalul nu a venit și nici nu se anunță prea curând.
Cât de triviale se dovedesc a fi cuvintele... și cât de lipsite de sens. Mi-aș dori să spun ceva, orice, dar o pot lungi așa la nesfârșit, ascunzându-mă de cuvinte, folosindu-mă chiar de ele.
*Moment blond inspirațional*
luni, septembrie 12, 2011
Diverse
Copiii au început școala astăzi.
De-abia aștept să mai simt și eu încă o dată acea emoție extraordinară de a fi boboc.
De-abia aștept să mai simt și eu încă o dată acea emoție extraordinară de a fi boboc.
duminică, septembrie 11, 2011
Trolololol
Found a way to forget about Facebook :D.
MMORPG, WOW. Again.
Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3
Thank you honey <3
MMORPG, WOW. Again.
Thanks to someone really special I have my first account... My own account... Yaaay <3
Thank you honey <3
sâmbătă, septembrie 10, 2011
Pagini scrise in trecut
Uneori... rămânem blocați în timpuri pe care știm că nu le vom mai regăsi vreodată. Uneori filosofăm cu stupoarea specifică necunoscutului, milioane de variante pe care le-am fi trăit atunci dacă nu am fi fost atât de blocați în acum. Sunt timpuri pierdute... toate acestea. Inutil mai privim spre străzi goale pe care obișnuiam să ne lăsăm purtați de vânt și de iluzia unor sentimente pierdute.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.
Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.
Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.
Drum retrovers.
Resimt în mine un frig infernal de iarnă, îl simt acum, căci atunci eram fermecată. Resimt frigul și durerea în oasele zdrobite acum. Resimt o liniște specifică străzilor lungi, întortocheate și line pe care obișnuiam să le colindăm. Resimt pacea autobuzelor goale și mohorâte. Mă îndrept întru acolo și mă opresc într-o stație. Mereu este ceva legat de noapte, stele, o stație de autobuz, un bețiv timid, un tremur, o sărutare, o lumină roșie pe cer, în depărtare. Îmi plăcea să caut semne, îmi plăcea să visez... obișnuiam să cred.
Nu mai am de mult talent. Nu mai am de mult inspirație... și totuși mi-aș dori să te mai cânt măcar o dată în imnurile mele. Mi-aș dori să pot să-mi amintesc cum este să scrii... mi-aș dori - nu pentru tine, ci de dragul meu - să mai pot simți o dată pe viu fuga aceea copilărească, sentimentul fals - dacă nu a putut fi real - iluzia unei posibile romanțe vii. Mi-aș dori să mai vărs o lacrimă, să mai pot. Mi-aș dori să mă pot întoarce pe străzi străine cu denumiri turbate... pe acele vej-uri pe care speram că aveam să îmi petrec urătorul interval, la fel de lipită de tine cum am încercat să fiu mereu. Aveai ceva celest ce mă atrăgea mereu.
Fiecare din noi... ne naștem o singură dată, dar murim de mai multe ori. Renașterea aduce cu sine rănile trecutului. Sunt adormiri din care ne trezim, dar nu mai naștem. Tu încă nu te-ai născut. Din păcate nu am avut eu forța să fac asta... dar eu, eu mă simt moartă aici. Sunt încă pe aleea lui 3513 sau 3515 și încep să uit. Nici nu mai știu și totuși doar așa mă mai menâin vie. Bântui locurile acelea. Dar nu vei știi niciodată. Nu vei știi ce e real și ce e poveste.
Prea târziu am înțeles. Ceartă-mă că am iubit... dar nu regret. Acum am demnitatea să văd și să înțeleg. E bine tot ce a fost. Exact cum a fost. Am avut totul.
Mă mulțumesc cu gândul că nu vei citi vreodată.
Drum retrovers.
vineri, septembrie 09, 2011
Drunk... once again
And this is the moment when you think... ah frank... who the hell could have imagined. It's some sort of a moral... "be careful what you wish because you just might get it". And you may not want it. Or you way want it but just not for the time being. Just... later on. You have the perfect guy for you... he loves you and treats you the way you have always imagined... and you are just numb and cannot react.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.
I feel awkward right now. It's as if everyone's clocks have started ticking... except for mine. Mine is blocked. Lacks batteries. I have the most wonderful thing but it's just not for me. I may have wanted all of this but the script was totally different, and so were the main actors. The lead role belonged to someone else and now it seems just like a bad cover. I dk. I don't want anything... but I am pulled into choosing. And I am pissed, and I am tired ... and I would liked things to have been a little simpler. And I would have pretty much enjoyed something else now, something like an ice cream, some sleep or a pina colada.
Ah frank. Another freakin' day... I'm stuck here and have no window to escape. I wish I had things figured out just once.
joi, septembrie 08, 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Nu ştiu ce m-a apucat (fiindcă e total atipic mie, dar deh... vârsta) să fac un top 20 cei mai "buni" tipi... :)))) (da, bine, nu ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...