joi, iulie 05, 2012

It's my birthday...

... and I cry if I want to :)).

M-am obisnuit ca in ultimii ani zilele de nastere sa devina din ce in ce mai putin importante... chit ca am trecut prin majorat, acum prin 20 de ani, primul prefix schimbat realmente ...
Nu ma simt de 20 de ani. M-am obisnuit sa mi se spuna recent ca arat undeva intre 22-25, desi acum un an nu mi-ar fi dat nimeni mai mult de 16. Am imbatranit. Ma simt batrana. Cred ca sunt la fel de obosita si epuizata ca o femeie de 50 de ani. Sau mai rau.

Nu am dorinte pentru anul ce urmeaza, ori pentru anii ce urmeaza... ca oricum orice as vre acum, e foarte posibil sa nu imi mai doresc intr-un an, sau poate nici macar intr-o luna, ori poate nici maine. Eh, las clipa sa decida.

2 comentarii:

kathrine spunea...

Nu trebuie sa te descurajezi inca nu ai ajuns la jumatatea vietii. Apoi ce sa mai zica cei care chiar au 50 de ani. Incurajeaza-te!

Marina spunea...

Multi inainte, asa traiesc si eu fara planuri de viitor, tot ce-mi trece prin cap in momentul respectiv il implinesc in acel moment

Acasă e acolo unde există calitate și confort!

 În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...