Antoaneta Ralian

 "Bineînţeles că în tinereţe am crezut în valori şi în modele. În valori cred şi acum, în frumos, în bine, în adevăr, în loialitate, în omenie, dar nu mai cred în oamenii care ar trebui să le întruchipeze. Prefacerea s-a produs în mine. Dintr-o adolescentă sentimental-idealistă, am devenit cinică, amară, neîncrezătoare (ah, şi câtă nevoie am să cred în oameni!)". 

Schimbare de toamnă

Cum am doar două anotimpuri preferate și anume primăvara și toamna... am păstrat din martie vechiul șablon al blogului, iar acum i-am schimbat haina.

Melancolie, dulce melancolie.

Exegeză

Simt o sminteală profundă asupra mea. Parcă am deschis ochii și mă văd pe mine însămi, din exterior... și mă îngrozesc. Azi pot lua ochii oricui și pot privi din punctul lor de vedere. Și mă îngrozesc. Azi trăiesc un coșmar concretizat în imagini și culori fade, mă depărtez de tot ceea ce era Adevărul meu și mă îndrept spre Adevărul lor, iar Realitatea este undeva la mijloc. Îmi doresc să pot opri cumva aceste voci meschine din capul meu ce mă hulesc, ce mă împing la pământ și-mi incinerează cu răutate sufletul. Rămân un cadavru părăsit de conștiință, hulit și bătut de brumă. Am ochii deschiși, dar degeaba dacă m-a părăsit sufletul. Cu sufletul mort trupul mi-e incapabil, e o carcasă goală fără valoare. Mai bine să se degradeze, să hrănească pământul, să hrănească animalele ce sunt mai demne decât el: halcă de carne putredă și necistită. 

Lecție de viață

Astăzi am primit o lecție de viață foarte puternică. Mi s-a întâmplat ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată. În primul rând am învățat că.. viața e grea, domn'le! Dar nu așa... grea că ne-o facem grea. NU. E grea pentru că trebuie să ne adaptăm din mers și să învățăm din ABSOLUT tot ce se întâmplă în jurul nostru. Ai putea spune că trebuie să fii nebun să faci asta și că dacă încercăm să-i mulțumim pe toți ajungem la balamuc, și e imposibil una ca aceasta. Dar nu la asta mă refer. Nu. Mă refer la faptul că trebuie să fim foarte foarte atenți la normalitate. La imaginea deformată pe care o avem noi înșine despre acest normal. La imaginea pe care o avem despre viață și chiar de propria persoană. Dacă ne analizăm, ca entități, suntem atât de diferiți. Suntem atât de variați. Suntem atât de singurali... și totuși trebuie să ne adaptăm din mers pentru a putea conviețui. Trebuie să fim foarte atenți la mesajul (imaginea) pe care îl afișăm în primul rând despre noi înșine.  Apoi la modul în care faptele noastre... și uneori chiar lipsa acelor fapte, ne pot afecta propria imagine. Nici nu realizăm cât de sensibile sunt aceste lucruri. Eu una am consideram mereu că nu trebuie să îmi pese despre nimic din ceea ce nu mă afectează direct. Și uite cât de mult am greșit. NICIODATĂ în viață nu știi ce te așteaptă după colț. Niciodată nu poți intui care va fi următoarea încercare pe care ți-o pregătește Dumnezeu. Și niciodată nu poți anticipa cu cine vei avea aface și pe cine vei întâlni la un moment dat. Poți cel mult să speri că NU te vei întâlni cu o situație din trecut, sau cu o persoană din trecut, sau cu un fapt ce nu îți face neapărat cinste. Dar uite cum viața este imprevizibilă și, de ce nu, ironică. Astăzi ne aflăm aici, astăzi citești acest articol, hotărăști să îl ignori... te gândești la vremea de afară, la problemele ce te apasă acum... și nu realizezi că pierzi din vedere că aceste cuvinte ți-ar putea fi de folos cândva.

Mi-aș dori să mă pot întoarce să ascult cu adevărat fiecare lecție pe care cineva cândva a vrut să mi-o teoretizeze. Mi-aș dori să fi citit cu mai multă băgare de seamă cărțile ce mi-au trecut în toți acești ani prin mână. Poate dacă ascultam toate mustrările la timp, și toate îndemnurile... acum ajungeam să am urechile mai deschise. Dar... este un timp pentru toate. Păcat că e mai greu să reparăm. Nu pot șterge multe cuvinte pe care le-am spus, ori umple liniști pe care le-am lăsat. Pot doar să mă străduiesc să veghez de acum înainte. Fă și tu la fel. Be aware!

Facultate, part 2

Și uite-mă cum scriu primul articol de când am redevenit "boboacă" de facultate.
Asta a fost în loc de introducere :)).

Noul meu profil este Comunicare și Relații Publice. Nu că Medicina nu mi-ar fi plăcut. Am iubit-o și mi-e dor de ea aproape în fiecare zi, dar asta este. Viața are alte planuri cu mine. În fine. Dacă ultima dată când mă regăseam rătăcită pe băncile facultății eram într-un domeniu pe care abia atunci îl exploram și cercetam cu adevărat, într-un domeniu veșnic nou pentru mine, de data aceasta, am nimerit într-o lume pe care o cunosc și o stăpânesc cu bucurie de ceva timp. Și îmi place. Îmi place enorm. Sper ca după ce termin studiile NU să lucrez în domeniu, ci să rămân să învăț prostimea ca mine și nu numai, secretele comunicării și relațiilor publice. Secretele limbariței deștepte. În fine, pe acestea din urmă trebuie să le descopăr și eu, dar mai am timp destul.

Așa, să revenim. Sunt foarte plăcut surprinsă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am materii pe care nici daca mi le alegeam singură nu le puteam potrivi mai bine și mai pe placul meu decât acestea. Apoi, profesorii... adevăr grăia o absolventă, la festivitatea de începere a anului școlar: "vă las pe mâini bune". Simt lucrul acesta. Profesorii sunt de o răbdare și o căldură sufletească ieșite din comun. Iar colegii... cei mai simpatici. Pot rade în voie, pot să mă desfășor liniștită printre oltenii mei. Nu știu de ce am spus asta. În orice caz... că tot ziceam anul trecut că îmi lipsesc orele de lb română, sau mai exact de comunicare. Ei bine, aici... mă simt ca în liceu. Mi-era dor. Chiar dacă nimeni nu o poate înlocui pe doamna dirigintă, obiectul studiului, si anume intelectuali de valori incontestabile precum Dan Puric, Gabriel Liiceanu ori Andrei Pleșu, rămâne același. Nu mai e profunzimea semantică a orelor de română, dar... răbdare! Cine știe ce surprize voi avea până la sfârșit!

PS: Off topic: Mă obsedează melodia asta!!

Here I am

Today, I feel so full of life, so full of love, so full of hope.

No particular reason :P.



Movies are, still, inspired from reality.



I'm thinking of watching " The 5 years engagement" once again...

... there's no where in the world I'd rather be...