Rămân în același registru în care m-am plasat cu ocazia ultimului articol, și anume acela al șocului cultural, al eleganței intelectuale și al căldurii sufletești degajată de oameni minunați, oameni de carte, ce-și găsesc timp să intre în dialog cu noi, cei mărunți.
Vineri, 23 noiembrie 2012, de la ora 16.00, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea.
Astfel, am avut plăcerea de a participa astăzi, ca interlocutor - lector, la o lansare de carte. Este vorba de ceva special și diferit, și anume de lansarea unei cărți ce la prima impresie ar putea fi de memorii profesionale sau de ziaristică. Dar este departe de realitate această afirmație. În realitate, volumul superbului jurnalist Carol Roman, ce poartă demumirea simbolică ”Ziaristul și fascinația clipei”, este mai mult decât o carte de interviuri, de portrete literare memorabile; este un ghid practic, o colecție de aprecieri și sfaturi, ale unori nume mari din sfera publicisticii.
Eu am ajuns aici la îndemnul coordonatorilor mei culturali, respectiv al domnilor profesori Ramona Chițu și Constantin Mihai, doi oameni deosebiți... ce în ciuda încăpățânării și descurajării mele, continuă să mă formeze, să mă împingă să scriu și să mă aprecieze. Și mă bucur că au făcut lucrul acesta.
Revin. În sală, am avut onoarea de a mă plasa tocmai lângă Autorul acestui volum de memorii culturale și îndemnuri profesionale, în persoana căruia am descoperit ceva mai mult decât ceea ce citisem în carte și pe minunatul, multuzatul internet: am descoperit o simplitate debordantă, o sinceritate magică și un umor fin. Mult bun simț, multă cultură și o lumină interioară deosebită. De asemenea, am avut plăcerea de a-l cunoaște și de a dialoga cu moderatorul acestei întâlniri, dezbateri... și anume domnul doctor, scriitor Ion Soare, despre care auzisem numai lucruri extraordinare și pe care așteptam de mult timp să îl cunosc. Am descoperit astfel, pe această cale, doi oameni, doi Scriitori - în adevăratul sens al cuvântului, de o eleganță incontestabilă. Discursul meu pueril nu a avut valoare în fața unor astfel de personalități, însă onoarea pe care am simțit-o spre a-l dezlănțui... liber și neregizat, pe marginea textului pe care efectiv l-am savurat, acum câteva zile când am intrat în posesia lui, este de nedescris.
În orice caz, cu privire la carte, „Ziaristul și fascinația clipei” scrisă cu multă implicare de către Carol Roman, învață tânărul scriitor, jurnalist, în formare: cum, ce și cât să scrie. Desigur, acest lucru se realizează prin intermediul unor nume mult mai rezonante ale secolului trecut precum F. Brunea-Fox, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Sașa Pană, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Fănuș Neagu și mulți alții. Trebuie precizat faptul că această scriitură nu se adresează NUMAI viitorului publicist, ci chiar oricărui om, oricărui tânăr ce trebuie să își formeze anumite principii morale, să-și dezvolte valorile intelectuale minime, și să respecte rigoarea bunului simț, calitate atât de rară vremurilor noastre. Îndemnul general este spre lectură. Și pe bună dreptate, acest impuls trebuie respectat.
În fine, nu voi mai insista. Mi-aș dori să scriu mai multe, însă mă voi opri aici. Încă o dată, mulțumesc enorm mentorilor mei culturali că mă încurajează, că mă trimit să particip activ la astfel de evenimente și mă bucur că am descoperit cu această ocazie niște oameni demni de toată stima.
Recomand cu multă căldură acest volum și de asemenea recomand și restul volumelor scriitorului Carol Roman, cu promisiunea că odată începută lectura, va fi greu a mai fi întreruptă până la final.
Vineri, 23 noiembrie 2012, de la ora 16.00, în Sala de Conferinţe a Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea.
Astfel, am avut plăcerea de a participa astăzi, ca interlocutor - lector, la o lansare de carte. Este vorba de ceva special și diferit, și anume de lansarea unei cărți ce la prima impresie ar putea fi de memorii profesionale sau de ziaristică. Dar este departe de realitate această afirmație. În realitate, volumul superbului jurnalist Carol Roman, ce poartă demumirea simbolică ”Ziaristul și fascinația clipei”, este mai mult decât o carte de interviuri, de portrete literare memorabile; este un ghid practic, o colecție de aprecieri și sfaturi, ale unori nume mari din sfera publicisticii.
Eu am ajuns aici la îndemnul coordonatorilor mei culturali, respectiv al domnilor profesori Ramona Chițu și Constantin Mihai, doi oameni deosebiți... ce în ciuda încăpățânării și descurajării mele, continuă să mă formeze, să mă împingă să scriu și să mă aprecieze. Și mă bucur că au făcut lucrul acesta.
Revin. În sală, am avut onoarea de a mă plasa tocmai lângă Autorul acestui volum de memorii culturale și îndemnuri profesionale, în persoana căruia am descoperit ceva mai mult decât ceea ce citisem în carte și pe minunatul, multuzatul internet: am descoperit o simplitate debordantă, o sinceritate magică și un umor fin. Mult bun simț, multă cultură și o lumină interioară deosebită. De asemenea, am avut plăcerea de a-l cunoaște și de a dialoga cu moderatorul acestei întâlniri, dezbateri... și anume domnul doctor, scriitor Ion Soare, despre care auzisem numai lucruri extraordinare și pe care așteptam de mult timp să îl cunosc. Am descoperit astfel, pe această cale, doi oameni, doi Scriitori - în adevăratul sens al cuvântului, de o eleganță incontestabilă. Discursul meu pueril nu a avut valoare în fața unor astfel de personalități, însă onoarea pe care am simțit-o spre a-l dezlănțui... liber și neregizat, pe marginea textului pe care efectiv l-am savurat, acum câteva zile când am intrat în posesia lui, este de nedescris.
În orice caz, cu privire la carte, „Ziaristul și fascinația clipei” scrisă cu multă implicare de către Carol Roman, învață tânărul scriitor, jurnalist, în formare: cum, ce și cât să scrie. Desigur, acest lucru se realizează prin intermediul unor nume mult mai rezonante ale secolului trecut precum F. Brunea-Fox, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Sașa Pană, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Fănuș Neagu și mulți alții. Trebuie precizat faptul că această scriitură nu se adresează NUMAI viitorului publicist, ci chiar oricărui om, oricărui tânăr ce trebuie să își formeze anumite principii morale, să-și dezvolte valorile intelectuale minime, și să respecte rigoarea bunului simț, calitate atât de rară vremurilor noastre. Îndemnul general este spre lectură. Și pe bună dreptate, acest impuls trebuie respectat.
În fine, nu voi mai insista. Mi-aș dori să scriu mai multe, însă mă voi opri aici. Încă o dată, mulțumesc enorm mentorilor mei culturali că mă încurajează, că mă trimit să particip activ la astfel de evenimente și mă bucur că am descoperit cu această ocazie niște oameni demni de toată stima.
Recomand cu multă căldură acest volum și de asemenea recomand și restul volumelor scriitorului Carol Roman, cu promisiunea că odată începută lectura, va fi greu a mai fi întreruptă până la final.
