Mă gândesc uneori cum o singură clipă ne poate schimba întregul curs al vieţii... o privire, o respiraţie înăbuşită, o întâlnire şi, inevitabil, un cuvânt. Sunt cuvinte ce trec pe lângă noi mute. Spre altele pregetăm. Unele circulă neobservate şi se sting cu aceeaşi neînsemnătate şi viteză cu care s-au apropiat... însă mai sunt şi acele cuvinte ce ne izbesc: slove legate, informaţii, cu totul neimportante pentru cei mai mulţi auditori, dar care pentru unul specific răstoarnă orice sistem de valori; expresii ce mai departe vor ghida întreaga existenţă a cuiva. Mai rău e când e a noastră.
Se întâmplă câteodată să trăim hipnotizaţi de ceva-ul cuiva. Să fim marcaţi. Să iubim ori să urâm fără motiv... şi chiar şi când timpul ar şterge amintirea, subconştientul să ne reamintească, să ne înjunghie cu acele cuvinte atât de stigmatizante pentru noi.
...
şi aşa se distrug personalităţi, prietenii, relaţii, vieţi.
Într-o clipă, prin cuvinte.
Se întâmplă câteodată să trăim hipnotizaţi de ceva-ul cuiva. Să fim marcaţi. Să iubim ori să urâm fără motiv... şi chiar şi când timpul ar şterge amintirea, subconştientul să ne reamintească, să ne înjunghie cu acele cuvinte atât de stigmatizante pentru noi.
...
şi aşa se distrug personalităţi, prietenii, relaţii, vieţi.
Într-o clipă, prin cuvinte.
Un comentariu:
Vezi? D'asta evit sa mai gandesc.
Trimiteți un comentariu