Ți s-a întâmplat vreodată să fii atât de obosit(ă) încât efectiv să nu poți sta jos? Sună aiurea, așa-i?
Când eram copii am fi zburdat toată ziua. Era atât de multă energie în noi care aștepta să fie consumată... iar dacă oboseam, era suficient să ne întindem puțin în pat, sau să ne aștezăm în fața televizorului cu o înghețată în mână și problema era ca rezolvată de la sine.
Ei bine, când îmbătrânești lucrurile încep să ia o altă formă. Oboseala devine o stare cronică. Te pui în pat, dormi (ba prea mult, ba prea puțin) și orice ai face te trezești obosit. Îți simți corpul greu, sistemul locomotor parcă nu se mai sicronizează în mișcări: oasele ar vrea să facă un lucru, dar mușchii se opun. Și doare.
Ești atât de obosit încât și vocea narativă din mintea ta te obosește. Dacă ai avea un buton de mute, l-ai acționa singur... apoi urmează diminețile obișnuite (nu acelea în care trebuie să ajungi la lucru și te trezești înaintea alarmei din rutină și de frica de a nu te speria acel instrument de autotortură) în care partenerul tău s-a trezit, tu ești pe jumate leșinat după un somn total neodihnitor, și te prefaci că dormi, ba chiar îți ții și respirația numai pentru a nu-și da celălalt seama că ești treaz și a fi nevoit să depui un efort suprauman de a te mișca sau, mai rău, a vorbi! Căci atunci când îmbătrânești... ești prea obosit și să vorbești!
Dacă mai ai și copii... îți dai seama că ai îmbătrânit în momentul în care te rogi să doarmă. Da, îi iubești enorm dar te-ai bucura din suflet să doarmă, să nu fi nevoit să răspunzi prea multor întrebări sau să faci prea multe gesturi care consumă energia și așa în cantități reduse. Înveți astfel că ai calități despre care nu aveai habar precum mersul pe poante (sau... pe vârful degetelor), vorbitul în limbajul semnelor sau cititul pe buze.
Dar odată cu vârsta nu vine doar oboseala... vin poftele și înclinațiile
dubioase. Ai face cam tot ceea ce nu ai fi făcut când erai tânăr: în loc sa te uiți la televizor, să stai pe calculator sau să dormi... ai face curat. De fapt nu că ai avea chef dar te obsedează orice vezi în jur: e prea mult praf pe televizor, deși l-ai șters cu o zi în urmă, veioza e puțin într-o parte... nici chipul din oglindă parcă nu este suficient de clar, ca să nu mai vorbesc de baie, unde fiecare picătură de apă de pe cadă se transformă în inamicul numărul unu. Mai mult, când îmbătrânești ai atât de multă treabă de făcut (pe care ceilalți nu o văd... și al cărei efect probabil va trece neobservat de cei din jur), încât nu îți permiți nici să mănânci (asta, desigur, dacă nu ești atât de gurmand încât îmbătrânirea la tine să se manifeste prin bulimie).
Când îmbătrânești nu-ți mai dorești petreceri zgomotoase și ieșiri fastuoase. De fapt, în sufletul tău te entuziasmezi...dar la fața locului totul pare ridicol și vrei să ajungi mai repede acasă. Plimbările se transformă în mers lămâie-portocală de brațul partenerului... în timp ce se dezbat subiecte care fie trec prin tine, fie au legătură cu problemele casei, situații de la lucru sau alte nimicuri colosale din viața ta. Sărbătorile, de sunt religioase ar putea însemna slujbă, mâncat, strâns, spălat vase, somn...car de fapt nu e chiar somn că tu nu mai știi să dormi, ci găsești ceva de făcut de bun simț care să nu fie considerat efort... iar dacă nu sunt religioase pot fi zi libere pentru muncă sau... doar muncă: gătit, spălat și făcut calculul la final că nu știi cum a trecut ziua și de ce ești atât de obosit.
Nici cadourile nu mai sunt ce erau cândva. Dacă înainte de bucurai la gadget-uri șmechere, petreceri bombastice și bijuterii... când îmbătrânești ajungi să-ți dorești lucruri de uz casnic: mese de călcat, storcătoare de fructe, mașini de făcut pâine și seturi de cuțite. Pentru oamenii îmbătrâniți a fost creat teleshopping-ul: se găsesc multe lucruri inutile la prețuri enorme, care vin la pachet cu alte lucruri complet inutile care aglomerează casa și pe care ajungi fie să le faci cadou altora numai pentru a scăpa de ele prin casă, fie să le arunci. Mai mult, când îmbătrânești ai colecție de tigăi dry cooker dar TREBUIE să ai și una delimano, eventual două, că sunt la reducere.
Activitatea socială se rezumă la întâlnirea altor cupluri de oameni la fel de îmbătrâniți, mâncatul alunelor în timp ce se joacă whist, canastă, table sau bridge și se discută despre ultimele realizări ale copiilor sau probleme de muncă. Pasiunile (hobby-urile) devin spălatul hainelor la mașină, călcatul rufelor, strângerea bonurilor fiscale și verificatul facebook-ului. O zi fără vreuna din aceste activități devine stresantă. Se poate intra și în sevraj în absență.
Hmm... și acum realizez că majoritatea acestor lucruri se aplică doar femeilor...căci bărbații, ei bine bărbații par să nu îmbătrânească niciodată. Au grijă femeile lor să nu îi lase.
