Și uite-mă cum scriu primul articol de când am redevenit "boboacă" de facultate.
Asta a fost în loc de introducere :)).
Noul meu profil este Comunicare și Relații Publice. Nu că Medicina nu mi-ar fi plăcut. Am iubit-o și mi-e dor de ea aproape în fiecare zi, dar asta este. Viața are alte planuri cu mine. În fine. Dacă ultima dată când mă regăseam rătăcită pe băncile facultății eram într-un domeniu pe care abia atunci îl exploram și cercetam cu adevărat, într-un domeniu veșnic nou pentru mine, de data aceasta, am nimerit într-o lume pe care o cunosc și o stăpânesc cu bucurie de ceva timp. Și îmi place. Îmi place enorm. Sper ca după ce termin studiile NU să lucrez în domeniu, ci să rămân să învăț prostimea ca mine și nu numai, secretele comunicării și relațiilor publice. Secretele limbariței deștepte. În fine, pe acestea din urmă trebuie să le descopăr și eu, dar mai am timp destul.
Așa, să revenim. Sunt foarte plăcut surprinsă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am materii pe care nici daca mi le alegeam singură nu le puteam potrivi mai bine și mai pe placul meu decât acestea. Apoi, profesorii... adevăr grăia o absolventă, la festivitatea de începere a anului școlar: "vă las pe mâini bune". Simt lucrul acesta. Profesorii sunt de o răbdare și o căldură sufletească ieșite din comun. Iar colegii... cei mai simpatici. Pot rade în voie, pot să mă desfășor liniștită printre oltenii mei. Nu știu de ce am spus asta. În orice caz... că tot ziceam anul trecut că îmi lipsesc orele de lb română, sau mai exact de comunicare. Ei bine, aici... mă simt ca în liceu. Mi-era dor. Chiar dacă nimeni nu o poate înlocui pe doamna dirigintă, obiectul studiului, si anume intelectuali de valori incontestabile precum Dan Puric, Gabriel Liiceanu ori Andrei Pleșu, rămâne același. Nu mai e profunzimea semantică a orelor de română, dar... răbdare! Cine știe ce surprize voi avea până la sfârșit!
PS: Off topic: Mă obsedează melodia asta!!
Asta a fost în loc de introducere :)).
Noul meu profil este Comunicare și Relații Publice. Nu că Medicina nu mi-ar fi plăcut. Am iubit-o și mi-e dor de ea aproape în fiecare zi, dar asta este. Viața are alte planuri cu mine. În fine. Dacă ultima dată când mă regăseam rătăcită pe băncile facultății eram într-un domeniu pe care abia atunci îl exploram și cercetam cu adevărat, într-un domeniu veșnic nou pentru mine, de data aceasta, am nimerit într-o lume pe care o cunosc și o stăpânesc cu bucurie de ceva timp. Și îmi place. Îmi place enorm. Sper ca după ce termin studiile NU să lucrez în domeniu, ci să rămân să învăț prostimea ca mine și nu numai, secretele comunicării și relațiilor publice. Secretele limbariței deștepte. În fine, pe acestea din urmă trebuie să le descopăr și eu, dar mai am timp destul.
Așa, să revenim. Sunt foarte plăcut surprinsă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am materii pe care nici daca mi le alegeam singură nu le puteam potrivi mai bine și mai pe placul meu decât acestea. Apoi, profesorii... adevăr grăia o absolventă, la festivitatea de începere a anului școlar: "vă las pe mâini bune". Simt lucrul acesta. Profesorii sunt de o răbdare și o căldură sufletească ieșite din comun. Iar colegii... cei mai simpatici. Pot rade în voie, pot să mă desfășor liniștită printre oltenii mei. Nu știu de ce am spus asta. În orice caz... că tot ziceam anul trecut că îmi lipsesc orele de lb română, sau mai exact de comunicare. Ei bine, aici... mă simt ca în liceu. Mi-era dor. Chiar dacă nimeni nu o poate înlocui pe doamna dirigintă, obiectul studiului, si anume intelectuali de valori incontestabile precum Dan Puric, Gabriel Liiceanu ori Andrei Pleșu, rămâne același. Nu mai e profunzimea semantică a orelor de română, dar... răbdare! Cine știe ce surprize voi avea până la sfârșit!
PS: Off topic: Mă obsedează melodia asta!!
Un comentariu:
melodia de la reclama Volksbank nu te obsedeaza? :)
Trimiteți un comentariu