...Şi pentru că trebuia să depăşesc nebuna agonie, crizele de prematură vârstă a doua şi durerile măselelor de minte... am ales să fug. Să calc în picioare ziua de ieri, cenuşa atâtor chibrituri arse pe jumătate şi fumul fad. Am lăsat pentru o clipă mirosul de ceară topită în favoarea celui de iasomie. Sunt cuvinte pe care aş vrea să mi le pot şterge definitiv din vocabular. Să le uit. Pur şi simplu. Să uit să le mai pronunţ, să nu le mai simt rezonanţa, să nu mă mai încerce... să nu mai simt aerul oneros al acestor cuvinte atât de supraîncărcate de semnificaţie.
... şi aş vrea să mai uit forme verbale.
... şi aş vrea să mai uit forme verbale.
Un comentariu:
Dimpotriva! Fuga de verb nu e productiva. Verbul este instrumentalizarea esentialului. Este cuvantul originar. La inceput a fost Cuvantul! Si Cuvantul a fost la Dumnezeu!
Trimiteți un comentariu