Uf

Timpul trece... și tot ce nu trăim la momentul potrivit... nu mai trăim niciodată.
Prea puține sunt lucrurile care se mai pot recupera, prea puține sunt gesturile pe care le mai putem copia și prea greu se mai întoarce un tren pierdut deja.
Privesc înapoi și-mi amintesc. Și nu mai știu dacă aș mai fi schimbat ceva la acel atunci. Îmi citesc zâmbetul atât de clar. Aveam speranțe.
...
Dar prea multe gesturi oprite, prea multe cuvinte neșoptite, prea multe cenzuri... ne-au deformat. Și suntem numai niște personaje imortalizate-n fotografii nemuritoare. Acela pare să fie timpul nostru.
Am mai pierdut un cititor...
... de gânduri!