Un nou mod al statului de a enerva cetățenii...

... îi vânează să îi enerveze inclusiv pe internet!

Uneori am senzația că la capătul celălat al sistemului bugetar există o forță malefică al cărei singur scop îl reprezintă terorizarea lentă a cetățenilor. Ne este deja arhicunoscut faptul că nimeni nu suportă să intre într-o clădire în care sunt găzduiți funcționarii publici. Indiferent că e vorba de oficiul poștal, ANAF sau primărie, din momentul în care pășești înăuntru simți că te-ai întors cel puțin un secol înapoi. Aerul se schimbă, atmosfera e alta, chiar și sângere devine glacial. Aproape că poți auzi niște spirite ale trecutului cum țipă din pereți să vină să-ți fure sufletul.

Îți tragi respirația, mergi mai departe, confrunți funcționarul public. Eventual așa:

... și povestea continuă. Uneori cred că angajații acestui sistem fac un curs despre cum să enerveze populația.

Partea și mai tristă, însă, este o nouă găselniță a bunului nostru stat: au cerut oamenii plata online (ca să scape de nervii pe care și-i făceau la cozi și la ghișee)... și chiar credeau că au câștigat. Apoi ființele malefice ale mediului virutal (normal că există, că doar paginile web când mor... unde credeai că se duc?) încep să murmure și intră în serverele lor.

Așa se face că accesezi site-ul ANAF cu o dorință sinceră și fierbândă să îți pui declarația unică... sperând că te vei încadra să primești și validarea în 6 zile (cât mai ai la dispoziție până primești amendă)... și ... pac! Prima surpriză: aștepți o zi până ți se validează contul. Apoi: pac... a doua surpriză: pică serverul.

Și apoi continuă să pice... și reușești să descarci și să completezi formularul... și urmează alte 20 moduri în care să pice serverul, cu pagini interne și externe proiectate special pentru fiecare nerv pe care l-ai mai putea avea activ. Și, când în sfârșit reușești să trimiți documentul (cam două zile mai târziu... două zile de încercări la fiecare 10 minute)... primești un mail total codificat, într-un limbaj funcționăresc codat de o inteligență artificială, din care singurul lucru pe care îl înțelegi este că nu ți-a fost primit documentul.

Și atunci îți fine să plângi. Realizezi că te chinui deja de 3 zile și începi să reconsideri ideea de a da te întoarce la ghișeu. Dar numai mirosul clădirii, sunetul pașilor nervoși și gândul la scările acelea îmbătrânite... te fac să mai încerci o dată:

și încă o dată:

și încă o dată... aici pur și simplu se blochează când vrei să te loghezi:

... și trei ore mai târziu de așteptare:

Deci... da. Așa am mai pierdut încă jumătate de zi fiind contraproductivă. Thank you, ANAF! 

Ramsay Bolton este exact întruchiparea ANAF-ului în ochii mei. Ori joacă extraordinar de bine, ori trebuie să fie tare malefic.

Disclaimer: Dacă sunteți funcționari publici și citiți acest articol, vreau să știți că nu este despre voi. Voi sunteți ok. Este vorba despre ceilalți!