Ce bine e când poţi profita şi transforma weekendul prelungit într-o minivacanţă sau poate... un fel de excursie!
În weekendul acesta, mai exact cam de vineri... când lumea pleacă de regulă spre munte, mare (asta in memoriam binecunoscutului film românesc de pe vremea răposatului), la vot (de ce nu? :)) )... la ţară... eu am plecat într-o reuniune de familie... la Cluj!
Alt aer se respiră în Cluj, altfel te vede omul! Plus... peisajul pe drum, munţi ce poartă valuri argintii încălzite de soare.
Esse quam videri malim... "Everything that irritates us about others can lead us to an understanding of ourselves."(JUNG)
duminică, noiembrie 30, 2008
duminică, noiembrie 23, 2008
Debate
Astăzi, 23 noiembrie 2008 (nu se pune ora 5:00 AM) m-am deplasat la Bucureşti împreună cu domnul profesor Luca, coechipierii mei (12F): Mircea şi Tiberiu (Aka Claudiu), echipa de fete de la E: Andreea, Iulia şi Cristina şi cele două colege de la B pe post de observatoare: Andreea şi Teodora pentru a lua parte la un Open găzduit de Liceul "Mihai Viteazu".
Drumul a fost foarte obositor însă a meritat. Fiecare echipa a avut două dezbateri foarte grele pe moţiunea “Coborârea vârstei de vot la 16 ani este justificată.”
În ceea ce priveşte echipa din care fac parte pe post de vorbitor II, pot spune că au existat anumite momente de tensiune. În orice caz, prima rundă (noi am fost afirmatori) a fost cu Sava, care în urmă cu un an ne-a asigurat plecarea cu un gust amar (chiar şi mie care am fost numai observator). De data aceasta, ariile de conflict s-au aflat undeva la mijloc, fiind o dezbatere puternică şi totodată echilibrată însă, conform arbitrului am reuşit să aducem avantajul în terenul nostru, astfel că am obţinut prima noastră victorie.
Personal primesc această victorie ca pe un lucru deosebit şi, desigur... încurajator!
A doua deliberare a fost mai... specială! Am înfruntat gazdele. Totul a fost frumos şi ar fi continuat în această manieră dacă eram şi noi ascultaţi şi nu numai auziţi - deşi conform celor afirmate de arbitru, nici măcar auziţi nu am fost. Mai puţin important este acest lucru în comparaţie cu ideea că încercarea noastră de a trece această dicuţie de pe două fronturi paralele pe unul comun, nu numai că nu a fost luată în considerare ci mai mult, a fost considerată un fel de abatere de la fişa postului. În orice caz, mi-ar fi plăcut ca acestă confruntare să fie ceva mai subiectivă însă... dacă nu se poate, nu se poate... Asta este, am pierdut vrabia în încercarea de a prinde cioara, însă mă bucur că totul s-a terminat cu bine. O victorie pe caz afirmator şi o înfrângere pe caz negator. Per total o satisfacţie şi împlinire personală de nepreţuit.
Mulţumiri speciale domnului profesor pentru efortul pe care îl depunde în permanenţă atât în dezvoltarea noastră ca tineri oratori cât şi în asigurarea condiţiilor, şi de asemenea mulţimiri coechipierilor pentru sprijinul acordat în echipă de la început până... la sfârşit!
Felicitări şi celeilalte echipe ce a reprezentat judeţul, oraşul şi mai ales şcoala, pentru performanţele obţinute!
Drumul a fost foarte obositor însă a meritat. Fiecare echipa a avut două dezbateri foarte grele pe moţiunea “Coborârea vârstei de vot la 16 ani este justificată.”
În ceea ce priveşte echipa din care fac parte pe post de vorbitor II, pot spune că au existat anumite momente de tensiune. În orice caz, prima rundă (noi am fost afirmatori) a fost cu Sava, care în urmă cu un an ne-a asigurat plecarea cu un gust amar (chiar şi mie care am fost numai observator). De data aceasta, ariile de conflict s-au aflat undeva la mijloc, fiind o dezbatere puternică şi totodată echilibrată însă, conform arbitrului am reuşit să aducem avantajul în terenul nostru, astfel că am obţinut prima noastră victorie.
Personal primesc această victorie ca pe un lucru deosebit şi, desigur... încurajator!
A doua deliberare a fost mai... specială! Am înfruntat gazdele. Totul a fost frumos şi ar fi continuat în această manieră dacă eram şi noi ascultaţi şi nu numai auziţi - deşi conform celor afirmate de arbitru, nici măcar auziţi nu am fost. Mai puţin important este acest lucru în comparaţie cu ideea că încercarea noastră de a trece această dicuţie de pe două fronturi paralele pe unul comun, nu numai că nu a fost luată în considerare ci mai mult, a fost considerată un fel de abatere de la fişa postului. În orice caz, mi-ar fi plăcut ca acestă confruntare să fie ceva mai subiectivă însă... dacă nu se poate, nu se poate... Asta este, am pierdut vrabia în încercarea de a prinde cioara, însă mă bucur că totul s-a terminat cu bine. O victorie pe caz afirmator şi o înfrângere pe caz negator. Per total o satisfacţie şi împlinire personală de nepreţuit.
Mulţumiri speciale domnului profesor pentru efortul pe care îl depunde în permanenţă atât în dezvoltarea noastră ca tineri oratori cât şi în asigurarea condiţiilor, şi de asemenea mulţimiri coechipierilor pentru sprijinul acordat în echipă de la început până... la sfârşit!
Felicitări şi celeilalte echipe ce a reprezentat judeţul, oraşul şi mai ales şcoala, pentru performanţele obţinute!
miercuri, noiembrie 19, 2008
Herzschlag
Tu mă chemi... eu apar
Nu mă laşi să ştiu de mine măcar...
Deşi totul merge atât de anapoda, ceva e totuşi bine. Nu ştiu de mine, uit că exist, uit de tot ce mă înconjoară şi simt cum mă ridic pe vârfuri într-o călătorie efemeră.
Mă atragi, mă avânt...
Mă îndrept acum spre necunoscut.
În termeni de specialitate, sufăr... de boala vântului şi nu mă pot trata. Ei zic că e de la inima dar nu cred...
... defapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, poate înţepăturile şi bătăile puternice au un cuvânt de spus.
Mă transformi într-o clipă
Doar nu mă prefaci...
Crezi că poate scrie pe foicica aceea roz ce am? Crezi că vor înţelege de ce am inimă de piţigoi? O fi ereditar? Am emoţii...
sâmbătă, noiembrie 15, 2008
...
Nu vreau apropiere şi nici depărtare de cascada iluziilor mele. Nu-mi place când stai prea aproape de mine şi nici când şopteşti ceva, obligându-mă pe mine să te ascult şi să fiu atentă la tine, pentru ca apoi să te înţeleg. Nu mă încântă căldura dintre oameni şi prefer reticenţa şi răcoarea... Vreau ca intimitatea mea, cu cei 30 cm de rigoare, să rămână intactă. Aşadar... nu o invada!
joi, noiembrie 13, 2008
Fragmente...
Ce culori stinse, ce aer închis, ce nebunie. Stau şi aştept aici de-un ceas dar parcă ar fi trecut o viaţă. Examinez. Privesc liniştită în jur pe coridorul larg şi întorc capul de fiecare dată când se mai aude câte un scârţâit anemic al vreunei uşi în direcţia mea. E o îmbulzeală nebună iar tristeţea nemernică de pe feţele oamenilor, mă îmbătrâneşte. Aş vrea să n-am nimic şi să ies pe aceeaşi uşă deschisă pe care am intrat...
luni, noiembrie 03, 2008
Alcoolul nu te face mare!
În perioada 30 octombrie - 4 noiembrie clasa noastră a organizat o campanie socială: "Alcoolul nu te face mare!". Aici este bine de ştiut că în locul alcoolului, adolescentul are o gamă variată de lucruri/activităţi ce i-ar putea ocupa timpul şi capta atenţia.
Mi s-a părut ceea ce am reuşit să facem, deosebit şi având un rol important în dezvoltarea noastră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Acasă e acolo unde există calitate și confort!
În fiecare noapte mă trezesc de cel puțin 4-5 ori pentru a-mi hrăni micuțul de doar două luni... ... Așa că timp de 10 minute, din două în ...
-
Nu ştiu ce m-a apucat (fiindcă e total atipic mie, dar deh... vârsta) să fac un top 20 cei mai "buni" tipi... :)))) (da, bine, nu ...
-
Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COM...