Întreaga viaţă-mi atârnă de un umeraş şi realizez acum că sunt ca o geacă pe care o foloseşti decât când e prea "nu ştiu cum" pentru celelalte pe care le ai în uz. Stau ştrangulată şi mă bălăngăn involuntar în stânga şi-n dreapta, când se mai loveşte cineva de mine şi... uneori... tu!
De-aici, de la înălţimea asta te privesc şi te strig, dar nu mă auzi... şi la fel de bine nu mă poţi vedea cum mă zbat. Sunt doar o geacă ce vrea să te implore din cusături... s-o porţi! Însă zadarnic. În cazul acesta stau şi încerc să înţeleg cum de am ales să mă spânzur singură aici - când eram favorita, dar aşa e mereu: vremurile se schimbă.
2 comentarii:
App...pluralul de la geaca...conform spuselo fostei noastre doamne profesoare:Geace...:-?? Corect!Cred ca toti ne-am dori sa fim geaca celui de langa noi:X.Ziceai De mine ..Si de romantismul meu:-w
Ehh:-"... Eu sunt o romantica incurabila.
Trimiteți un comentariu