duminică, februarie 01, 2009

Cuvinte îngălbenite

Privirea ta mă eclipsează…
Nu că ar fi ceva anormal în asta
sau că m-ar deranja
o emisferă de fluturi 
şi-o ameţeală.
Toate astea au ieşit
din fum,
la fel ca tine, mai ştii?

Cuvintele mele de acum
sunt rebuturi.
Le-am păstrat prea mult timp,
pe rafturi prăfuite,
În podul imaginaţiei mele,
până ce au ieşit din garanţie.
Acum, tu mi-ai amintit
că ele există undeva, acolo
şi eu ţi le cobor,
însă nu mai au nimic
din claritatea lor de altădată,
de când n-am avut cui 
să le împart.

6 comentarii:

LoreNNa spunea...

cred ca sentimentele tale au fost trezite dintr-un somn lung / sau nu :-?...

Verdeaţă spunea...

Ceva de genu :))... sentimentele pure... nu facaturi...

Iuliana Tudor spunea...

Frumoasa poezie:X:)

Verdeaţă spunea...

Sarumana :*

Nicoleta spunea...

Poeta din tine revine;))
:D
:*:*

Verdeaţă spunea...

In timpul liber :))

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...