miercuri, decembrie 12, 2012

Dansul lebedelor...

Astăzi râd.
Deschid ochii larg și privesc infinitul cerului. Nu mă mai satur de concret. Într-o lume în care m-am obișnuit purtată de imaginar, de vis, de frenezie acest tel quel mă îmbată.

8 comentarii:

charle spunea...

Un infinit minunat, pe un concret sublim. O invitatie la Mircea Eliade. O nunta in cer sans pareil.

Verdeaţă spunea...

Trimitere spre Eliade... hmmm <3, mereu o bucurie. Poate in curand voi posta ceva si mai aproape de el <3

charle spunea...

Eliade va fi cat de curand. Demain!

Verdeaţă spunea...

Oui <3.J'attend avec impatience

charle spunea...

Demain, ce sera le début!

Verdeaţă spunea...

Oui. Bien sur :).

Verdeaţă spunea...

Je suis impatiente!

charle spunea...

Et moi aussi. Eliade!

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...