De prin bibliotecă...

De ceva timp am revenit spre literatura clasică. Încep să cred că în liceu o refuzam în favoarea literaturii de specialitate și a jurnalelor, mai mult datorită faptului că încercam să completez și cu altceva lecturile obligatorii pentru școală, însă în realitate nu îmi displăcea stilul atât de mult pe cât susțineam.
Așadar, de când lucrez la proiectul meu secret am nevoie de foarte multă lectură... și cu o bibliotecă atât de minunată acasă este imposibil să rezist. Revin la cărți pe care doar le-am frunzărit plină de sictir altă dată... și le regăsesc atât de tentante și de taumaturgice în procesul meu de purificare culturală și sufletească.

„De fapt, cel mai plăcut lucru e să stai seara lângă foc, la lumina lămpii, cu o carte în mână, în timp ce vântul șuieră prin geamuri... să nu te gândești la nimic, la timpul care trece. Să te plimbi, fără să te miști, prin țări pe care ți le imaginezi, și gândul tău, împletit cu ficțiunea, să zburde printre detalii sau să urmărească firul întâmplărilor. Să te identifici cu personajele, să ți se pară că tu ești cel care palpită în hainele lor” (Doamna Bovary - G. Flaubert)