Astăzi propun spre lectură un jurnal (cred că v-ați obișnuit cu recomandările mele diaristice), pe care l-am primit și eu cadou de la viitorii mei nași, Nicoleta și Nicu, de ziua ... LOR! Să-mi fie rușine! Este vorba de Jurnalul Oanei Pellea (2003-2009), București, Humanitas, 2009, 219 pag.
Este un volum extraordinar pe care l-am savurat pe nerăsuflate. La un momentdat cred că am uitat și să respir: inspiram cuvinte, expiram trăiri. Aveam senzația, pe alocuri, că mă citesc pe mine... doar că o eu mult mai elevată, mai trăită și mai experimentată. Nu voi dezvălui mai mult, decât niște mici fragmente ce sper să vă îndemne la lectură:
„Mi-e dor de oameni delicați și buni, de oameni deștepți și generoși. De tradiție și educație. Mi-e dor de bun simț și bunăvoință.”
„Orice aș face nu pot înțelege timpul în care trăiesc.”
„Mai bine rămân pe dinafară, mai bine zbor din când în când și mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte decât să trăiesc în și cu lumea pe care o văd.”
„În timp ce scriam asta, auzeam comentariile oamenilor... în capul meu: ia uite, mă, ce scrie asta... M-am săturat de ce aud în jur, de toate banalitățile și vulgaritățile. Sunt bolnavă de urâțenia lumii și de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu știu. Nu pot crede în urât și în vulgar.”
„Din păcate trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne despărțim din când în când de noi.”
„Dacă ești străin și citești ziarele românești, ai certitudinea că te afli în iad. Nimic sau aproape nimic bun, care să dea speranță.”
„Un gând scris capătă mai multă consistență, capătă materie, devine material.”
„Da, televiziunea a devenit pe tot globul cel mai folosit detergent. Nu-i zice nici Ariel, nici Omo, ci pur și simplu televiziune. Detergentul televiziune vă lasă creierele curate și mirosind plăcut. Folosiți cu încredere. Spală tot!”
Eu am dat tonul. Mai departe vă las pe voi să descoperiți! Este superb!
Este un volum extraordinar pe care l-am savurat pe nerăsuflate. La un momentdat cred că am uitat și să respir: inspiram cuvinte, expiram trăiri. Aveam senzația, pe alocuri, că mă citesc pe mine... doar că o eu mult mai elevată, mai trăită și mai experimentată. Nu voi dezvălui mai mult, decât niște mici fragmente ce sper să vă îndemne la lectură:
„Mi-e dor de oameni delicați și buni, de oameni deștepți și generoși. De tradiție și educație. Mi-e dor de bun simț și bunăvoință.”
„Orice aș face nu pot înțelege timpul în care trăiesc.”
„Mai bine rămân pe dinafară, mai bine zbor din când în când și mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte decât să trăiesc în și cu lumea pe care o văd.”
„În timp ce scriam asta, auzeam comentariile oamenilor... în capul meu: ia uite, mă, ce scrie asta... M-am săturat de ce aud în jur, de toate banalitățile și vulgaritățile. Sunt bolnavă de urâțenia lumii și de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu știu. Nu pot crede în urât și în vulgar.”
„Din păcate trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne despărțim din când în când de noi.”
„Dacă ești străin și citești ziarele românești, ai certitudinea că te afli în iad. Nimic sau aproape nimic bun, care să dea speranță.”
„Un gând scris capătă mai multă consistență, capătă materie, devine material.”
„Da, televiziunea a devenit pe tot globul cel mai folosit detergent. Nu-i zice nici Ariel, nici Omo, ci pur și simplu televiziune. Detergentul televiziune vă lasă creierele curate și mirosind plăcut. Folosiți cu încredere. Spală tot!”
3 comentarii:
Intrucat recomandarea acestei lecturi apartine nasilor, iar nasii sunt indrumatorii spiritual, ce pot zice?
O lectura fecunda si un simplu indemn: Inapoi la lectura! Inapoi la cartile esentiale!
:)
:)
Trimiteți un comentariu