Wishlist

...sau viața în imagini. Acum, când văd că sunt într-un moment de latență existențială, când mă aflu pe lista de așteptare în cursul vieții, încerc să îmi fac de lucru. Mă simt ca atunci când stau plictisită pe un peron oarecare în gară, îmfofolită în eșarfe, geci, căciuli... și tot înghit vântul ce suflă rece și obosit. Știu în ce tren urmează să urc, știu destinația la care vreau să ajung, însă nu am idee de stațiile intermediare, de comfort ori de voi coborî mai devreme, ori nu voi avea timp suficient să mă strecor afară la destinație și o voi rata, privind-o din cine știe ce fereastă ruginie, aburită de respirațiile grele ale călătorilor. Cine știe? Poate nu-mi voi găsi locul, poate nu-mi vor conveni tovarășii de drum, ori poate doar va fi prea înghesuit locul și-l voi ceda în favoarea culoarului. De va fi modern sau antic, nu pot spune. De voi transpira ori voi îngheța de frig... nici atât. Eu știu doar că mă voi urca într-un tren pe care-l aștept stând în gară, pe un peron la întâmplare, și sper să mă ducă la destinație...