luni, noiembrie 14, 2016

Târziu...

...
Suspensii... cam atât.
Sunt lucruri ce nu pot fi controlate, precum şi prostii ce nu mai pot fi corectate.
A trecut destul de mult timp de când m-am pierdut... iar acum, când încep, încet, să mă regăsesc, realizez că este deja târziu.
Îmi plăcea să cred că încă mai pot fi copil, încă mai pot spera, încă mă mai pot pierde în iluzii şi inocențe, dar, din păcate realizez cât de mult a trecut timpul doar atunci când observ că deja am depășit sau mă aflu pe punctul de a depăși vârsta eligibilităţii accesării anumitor programe pentru tineret, sau atunci când constat că nu mai sunt, neapărat, cea mai mică dintr-o unitate, ba mai mult, mă pot încadra lejer într-o medie...
Noi nu ne putem privi obiectiv, căci noi ne privim din suflet, iar sufletul nu îmbătrâneşte niciodată. Rămânem permanent blocaţi într-un timp ce ne pare favorabil... și refuzăm să mergem mai departe.
E târziu și lângă mine un suflet crește.
Îmi amintește că i-am cedat lui aripile mele, și trebuie să-l învăţ să zboare...
Degeaba mai suspin melancolie și tânjesc după copilărie. Am jucat-o la loto şi am pierdut-o.
E prea târziu pentru mine.
Am îmbătrânit.

Niciun comentariu:

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...