Mi-e dor de tine când se face toamnă,
Și când puțin se sperie frunzele
Și se desprind de ramuri
Plutind spre zorii-nfrigurați ai iernii...
Mi-e dor de tine când se face frig
Și văd păsările-nghesuite-n bolți neutre
Și când mă uit la ceas și-i mai târziu ca mâine
Dar prea devreme ca să pot să caut.
Mi-e dor de tine când un fum sinistru
Îmi șterge cu profundă nepăsare fața
Și când prin bolți îngheață vindecarea
Dar eu stau tot mai singură
Privind în depărtare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu