Drumul a fost mereu acolo... doar noi am fost pe aratura

Daca privim inapoi, spre cele cateva momente de epifanie (pentru unii mai multe, pentru altii mai putine)... realizam ca in interiorul nostru noi stim cine suntem si ce vrem, dar pentru ca ne straduim prea mult sa supravietuim, renuntam la ideea de a merge pe un drum asfaltat... si alegem sa mergem pe aratura.
Totusi, daca ascultam oportunitatile ce ni se ivesc si le dam voie sa faca parte din viata noastra, intr-un final, cu pantofii tociti si prafuiti, renuntam la tarla si intram pe asfalt.
Pana la urma.. toate vin la timpul lor.