În fiecare zi am câte douăzeci de subiecte pe care aș vrea să le dezbat... și cu toate astea mereu intervine ceva.
M-a marcat cândva ideea că opinia poate fi transformată într-o exprimare a ego-ului. De când mi s-a spus că de fapt ego-ul meu vorbește... mă simt inexpresivă.
Când eu nu sunt nimic din ce fac, ce simt, ce cred, atunci e foarte posibil ca eu să nu fiu. Punct.
Ori eu sunt aici. Și chiar dacă nu sunt nimic din ce sunt, gândesc și ce nu gândesc.
Iar acum sunt egoistă și arogantă și gândesc că este foarte drăguț modul în care soarta le plătește pe toate. În timp. Cu răbdare. Precum picătura chinezească... încet și singur.
Haha.
Și dacă pentru alții nu este amuzant, pentru mine este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu