M-am mutat!

Pentru că în 20 septembrie blogul meu a împlinit 11 ani, m-am gândit că ar fi cazul să îi fac un upgrade și să mă despart de platforma blogspot.
Au fost 11 ani minunați, plini de încercări, amintiri și recunoștință. Unsprezece ani în care am învățat atât de multe despre mine, despre viață, despre scris.

DAR

Pentru că uneori trebuie să învățăm să dăm drumul lucrurilor din trecut și să trecem la următorul nivel... acum există www.gratielavlad.ro

Nu se vor schimba prea multe. În consecință nimicurile cotidiene continuă, doar că într-o formă ceva mai elegantă. Vom avea dezvoltare personală, povești, recenzii și... cam tot ce mă definește pe mine și v-ar putea ajuta și pe voi. Putem comenta, împărtăși idei și ne putem conecta mai ușor unii la alții.

Vă mulțumesc, cititori dragi. Vă mulțumesc că ați fost mereu lângă mine. Astfel, vă dau întâlnire pe noua platformă:
www.gratielavlad.ro

Ah, și pe Facebook!

Autocunoaștere și dezvoltare personală

Paul Tillich spunea că trebuie să ai curajul de a te accepta așa cum ești, chiar dacă pentru alții ești inacceptabil.  O singură viață trăiești. Nu ar fi trist să realizezi la final că ai umblat în continuu să îi ajuți pe alții să și le trăiască pe ale lor, în timp ce tu nici nu îți amintești cum ar fi trebuit să arate a ta?

Suntem diferiți... și asta este bine. Tocmai diferențele dintre noi ne fac speciali, chiar dacă alergăm în continuu să aparținem mulțimii. Fiecare trend, fiecare nouă persoană căreia încercăm să îi smulgem suflul, nu reprezintă altceva decât distracții, care ne duc tot mai departe de noi. Ne umplem viața de argumente logice pentru care acționăm într-un mod sau altul când, în realitate, căutăm doar forme de a evita un mare adevăr: nu știm cine suntem cu adevărat, ce vrem cu adevărat și nu avem curajul să ne descoperim. Uneori credem că este prea greu. Dar nu este deloc așa. Mai mult, momentul în care aflăm cu adevărat ce se ascunde în interiorul nostru (de la vise, dorințe, preferințe, speranțe, calități, abilități) este momentul în care ne-am asigurat fericirea!

Autocunoașterea reprezintă primul pas în atingerea fericirii veșnice. Al doilea este dezvoltarea personală permanentă.
Vă invit să urmăriți înregistrarea emisiunii „Sănătate Azi” din data de 13 septembrie 2018, în care am avut bucuria de a dezbate această temă, alături de gazda emisiunii, doamna Daniela Ștefănescu.

PARTEA I:

PARTEA A II-A:

Spuneți-mi... voi ce faceți pentru a vă dezvolta continuu?

Cei 5 factori de motivare de natură emoțională - cheia succesului în orice domeniu

Nu cred că trece săptămână fără să mi se ofere ocazia de a preciza ceva în care eu cred extrem de mult: nimănui nu îi place să i se vândă, dar tuturor ne place să cumpărăm.

Acesta este cel mai mare adevăr din Marketing. Cu cât citesc mai multe cărți de specialitate, cu atât realizez mai mult că oamenii se concentrează excesiv pe ei înșiși. E normal, până la urmă, dacă luăm în considerare faptul că singura noastră certitudine este propria existență. Noi auzim ce li se întâmplă altora, vedem oamenii din jur și empatizăm, adesea, cu aceștia, dar tot ceea de ce ne pasă la finele zilei este tot cât de bine o ducem noi.

În fine. Am stat mult pe gânduri dacă să scriu despre această carte. De obicei nu recenzez cărțile de profil (mai ales când este o carte ca aceasta, extrem de bună, care mă face să mă gândesc că mi-aș putea pierde meseria dacă ar fi citită de concurență și de colaboratorii mei care au nevoie de mine) dar de data aceasta pur și simplu nu m-am mai putut abține. Nu pot să păstrez ceva atât de bun numai pentru mine, cum nu am putut să păstrez nici Asul din Mânecă sau Dacă nu-ți iese din prima, citește această carte. Uneori simt că dacă nu spun și celorlalți despre câte o carte bună, fac un păcat... sau sunt prea egoistă.

Marketing-ul fără cifre este, de fapt... psihologie!

Revenind la cartea lui Robert Imbriale - Marketingul motivațional, în ciuda numelui, nu se adresează doar celor ce lucrează în marketing sau vânzări, ori proprietarilor de firme. NU. Până la urmă toți avem momente, măcar din când în când, în care vrem să ne vindem. Indiferent că vrei să faci o impresie bună la o primă întâlnire, că încerci să-ți convingi copilul să fie mai ordonat sau simți că nu te faci înțeles la lucru... pentru toate acestea Robert Imbriale are soluții.

De fapt, de-a lungul timpului am ajuns la concluzia că motivul pentru care am ales marketingul este tocmai pentru că îmi dă posibilitatea să lucrez cu mintea umană. Marketingul nescalat este, de fapt, psihologie. Tocmai de aceea, dacă îți place să citești ghiduri practice, cărți de psihologie (precum, să zicem, bestseller-ul lui John Gray - Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus sau, o altă carte dragă mie, a cuplului Allan și Barbara Pease - El e cu minciuna, ea vorbește-ntr-una, atunci cu siguranță vei iubi această carte).

Marketingul motivațional este despre fiecare în parte: despre mine, despre tine și despre oricine reprezintă, la un momentdat, ținta noastră. Mai mult decât atât, Robert Imbraile ne învață că dincolo de ceea ce este evident, ținta propriu-zisă în orice interacțiune sunt, de fapt, emoțiile celuilalt. Astfel, el pornește de la premisa că orice argument are o serie de trăsături care pot fi, sau nu, importante pentru interlocutor. Și tocmai pentru că există posibilitatea ca ele să nu fie, adaugă în peisaj un nou concept, cel de beneficiu real, care poate fi rezultatul conversiei trăsăturilor.

Cei 5 factori de motivare de natură emoțională

Precum aminteam mai devreme, în orice interacțiune, ținta reală a persuasiunii este reprezentată, de fapt, de emoțiile celuilalt. În acest sens, după nenumărate studii, încercări și elecuri, Imbriale ajunge la concluzia că există 5 factori care motivează pe oricine. Ei pot fi corelați destul de ușor cu piramida trebuințelor (alt subiect pe care îl abordez în toate studiile mele cu mare drag). Aceștia sunt:

1. Teama

2. Dragostea

3. Gratuitățile și chilipirurile

4. Cum să te îmbogățești fără niciun efort

5. Transformarea visurilor în realitate.

Și, ca să fie încă și mai valoroasă cartea, autorul disecă fiecare subiect în parte și oferă inclusiv exemple despre cum putem folosi acești factori în activitatea noastră. Și, până la urmă, dacă stai să te gândești și ești 100% sincer cu tine... are dreptate. Indiferent că suntem bărbați sau femei, copii sau adulți... toți avem măcar un lucru drag de care ne este teamă că l-am putea pierde, toți ne dorim iubire și apartenență, toți ne bucurăm când putem cumpăra ceva ce ne dorim de mult timp la un preț extrem de mic... și toți avem visuri pe care ne dorim să le vedem împlinite. Și, dacă prin această carte putem învăța cum să atingem butoanele potrivite... de ce să nu îi dăm o șansă? 

Oricine poate înțelege, chiar și un copil!

Sună complicat? Nu este. De fapt, cred că farmecul acestei lucrări constă tocmai în aceea că autorul utilizează un limbaj atât de accesibil încât în timp ce citeam îmi făceam griji că oricine ar putea deveni expert în domeniu. El oferă un fel de cheie a succesului, mai ales pentru toți cei ce lucrează în vânzări sau au un business. Cunoștințele explicate pot fi aplicate absolut în orice domeniu, iar asta mă face să mă gândesc, încă o dată, cum se face că o carte atât de valoroasă este vândută pentru puțin peste 10 lei, pe elefant.ro.

Aviz fanilor de citate

Ce îmi mai place extrem de mult la această carte este faptul că autorul își prezintă experiența de viață (asta și faptul că a lucrat ca director de marketing în foarte multe domenii... fapt ce mă face să mă identific oarecum cu el) și, mai ales, își prezintă eșecurile, urmate de soluții. 
În plus, dacă ești fan citate motivaționale, ei bine, Robert Imbriale este o sursă nesecată de înțelepciune. La un momentdat, în timp ce lecturam această carte (și, în paralel, cartea lui Brian Tracy - Schimbând gândirea îți schimbi viața, despre care am scris aici) mă gândeam să încep să postez zilnic câte un citat. Cum ar fi:

„Indiferent de ce ți se întâmplă în viață, toate experiențele îți oferă o lecție. Sarcina ta este să găsești lecțiile corecte, să le înveți, să lași durerea în spate și să mergi mai departe”

În final, de tine depinde dacă vrei, sau nu, să fii mai mult decât un roboțel controlat de societate. O carte de genul acesta te trezește și te ajută nu doar să înțelegi mai bine ce se întâmplă în jurul tău, sau cum să controlezi comportamentele altora... ci, poate cel mai important, printr-o astfel de carte înveți să te descoperi pe tine... și, cu cât te cunoști mai bine, cu atât ai șanse mai mari să te înțelegi, să te iubești și să fii fericit, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău.

Tu alegi. Vei citi și vei ieși la lumină sau nu vei citi și vei rămâne mereu în umbră?

Apropo, pe elefant.ro au reduceri foarte mari la cărți în perioada aceasta. Inclusiv la Marketingul motivațional și alte cărți din cele despre care ți-am mai vorbit. De ce nu arunci o privire?

O carte despre tine! Brian Tracy - Schimbând gândirea, îți schimbi viața

„Ești o persoană cu adevărat bună. Meriți o viață minunată, plină de succes, fericire, bucurie și emoție. Ai dreptul să ai relații optime, o sănătate excelentă, un serviciu valoros și o independență financiară (...). Ești născut pentru succes și pentru a avea un nivel ridicat de stimă, respect de sine și mândrie personală. Ești extraordinar (...). Trăiești în cel mai bun moment din toată istoria omenirii”. 

Așa își începe Brian Tracy una din cele mai reușite scrieri: Schimbând gândirea îți schimbi viața.
Există cel puțin trei moduri de a privi aceste afirmații de început:
1. Așa este, Brian Tracy vorbește despre mine, are dreptate, mereu am simțit asta.
2. Ah, încă o bazaconie motivațională lipsită de sens, care nu este pentru mine.
3. Hmm, hai să vedem ce vrea de fapt să îmi spună.

Ultima variantă fiind oarecum o combinație între primele. Aici m-am poziționat eu când am început lectura... urmând ca apoi să dau pagina și să descopăr că fusese exact un truc. Ce a urmat, însă, m-a convins să nu dorm jumătate de noapte și să nu mă las până nu citesc întreaga carte. Nu am mai avut răbdare să aștept până a doua zi pentru noi informații.

Trezirea la realitate

Adevărul este că toți ne-am născut cu un potențial infinit. Societatea este cu adevărat cea care ne blochează și ne îndoctrinează, infiltrându-ne în minte ideea că noi nu suntem capabili, că nu avem spatele asigurat, că suntem mediocri. Realitatea este alta. Îmi place și în seminariile mele să dau exemple celebre precum Oprah, Tony Robbins, Brian Tracy, ș.a. Oameni oarecum condamnați de societate la mizerie, oameni care au pornit de la zero și au ridicat imperii în domeniile lor. Aceștia sunt oamenii care îi influențează pe alții, și care și-au făcut un vis din a împlini visurile altora:

„Deși îți dorești în adâncul sufletului să ai o viață plină de sănătate, fericire și prosperitate, când citești aceste cuvinte, îndoielile și stările tale de teamă apar imediat pentru a-ți aduce aminte de motivele din cauza cărora aceste vise și țeluri nu sunt posibile. Ei bine, nu ești singurul!”

De ce m-a atras pe mine în mod deosebit această afirmație și ceea ce a urmat? Pentru că mi-am amintit cum în urmă cu doar câțiva ani eram disperată și condamnată la aceeași mediocritate. Și mă hrănisem atât de mult cu acest negativism încât ajunsesem să îl cred. Credeam că viața înseamnă program de 9 ore la lucru (pardon, 8 și o oră teoretic pauză de masă... pe care, normal, nu o luam niciodată)... un job care îmi displace dar care mă ajută (aproape strict) să îmi plătesc facturile, vorbe fără sens și bârfe la colț de stradă, discuții plictisitoare cu oameni care nu îmi inspiră nimic, poate un film, nimicuri și somn.

Apoi am început să risc. Iar oportunitățile au început să apară

Nu zice nimeni că trebuie să fii multimilionar. Nici măcar să ai o afacere, dacă gândul te sperie. Această carte nu este despre afaceri, deși te poate ajuta și în business.
Nu, această carte este despre tine, despre ochelarii prin care privești viața, despre dezvoltarea ta personală. Atunci când simți că ai idei, dar nu ai resurse, când crezi că știi multe, dar ar mai fi loc de mai mult... atunci ai ocazia să descoperi noi principii care, cu siguranță, îți vor schimba viața!

Ești ceea ce gândești!

Clișeu? Nu știu. Eu o repet mereu... și asta pentru că la mine funcționează. Chiar dacă tu și cu mine avem experiențe de viață diferite, îți garantez că organismele noastre cunosc exact aceleași principii după care funcționează. Și asta preponderent datorită faptului că suntem, fundamental, energie. Auzim pe aceleași frecvențe, simțim aceiași curenți care ne traversează corpul, vedem nuanțele datorită aceluiași spectru.
Lumea noastră interioară reprezintă, de fapt, o imagine în oglindă a propriului univers interior. Altfel spus, tot ceea ce percepem noi din viața de zi cu zi și din mediul înconjurător nu este nimic altceva decât ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Vorbesc adesea și despre atenția selectivă și poate cândva chiar voi face un articol despre ea. De fapt acesta este exact principiul real care guvernează existența noastră.

Cu cât ne concentrăm mai mult gândurile asupra unui lucru, cu atât avem șanse mai mari să îl atragem în viața noastră... indiferent că este vorba despre un lucru negativ sau unul pozitiv. Creierul nostru nu percepe negațiile, așa că atrage.

Învață să îți înțelegi nevoile reale și să le accepți, fără a afecta în vreun fel relațiile cu ceilalți

Toți am trecut măcar o dată printr-un moment în care să vrem să luăm o decizie dar să realizăm că ea va afecta într-un mod negativ relațiile cu persoanele dragi. Și atunci am renunțat la noi pentru a-i mulțumi pe ceilalți. Îți sună cunoscut? Dacă da, atunci te încurajez să pui mâna pe cartea aceasta și să o citești. Brian Tracy te va învăța într-un mod foarte simplu și la îndemână cum să scapi de frici, să îți îndepărtezi NU DOAR emoțiile negative, ci și SURSA lor... și, cel mai important, te ajută să VISEZI și să ÎȚI ÎNDEPLINEȘTI VISURILE. 

Cum face Brian Tracy toate astea într-o carte?

Simplu! Îți vorbește direct, deschis, simplu... te face să îl simți chiar lângă tine. Vorbește despre tine! Aproape că îl poți auzi în permanență... iar exercițiile practice pe care ți le propune te ajută cu adevărat să descoperi și să schimbi ce este de schimbat la tine.

De ce să îți pierzi vremea ascultând bârfe despre alții? De ce să citești despre viața altora? Cât mai ai de gând să încerci să îi înțelegi pe ceilalți înainte de a te înțelege pe tine? Mulțumește-te pe tine și cei din jur vor fi mulțumiți. Cel puțin cei care cu adevărat contează.
Pe principiul: dacă vrei să simți iubire... ofer-o, la fel și acum te încurajez... dacă vrei să ai o viață mai bună, nu aștepta pe altcineva să ți-o ofere, oferă-ți-o singur!


Te invit să citești cartea. O găsești la un preț extrem de mic, aș putea zice chiar că este un chilipir: aici și aici. Este perioada reducerilor, aparent! Văd că pe librarie.net și pe Cărturești este deja epuizat stocul.

Apoi te invit să îmi scrii și să-mi spui cum ți-a schimbat ție o carte, vreodată, viața!

Dacă vrei să mai citești și alte cărți care te ajută să te dezvolți, îți recomand articolele mele: O carte atât de bună încât parcă nu aș vrea să o citiți, Dezvoltarea personală - cheia succesului în lumea modernă. Cu ce să încep? și Dacă nu-ți iese din prima, citește această carte!

Spor la lectură! Anunță-mă dacă vrei să citești o carte și ești nehotărât. O citesc eu înaintea ta și îți spun ce părere am!

Pe curând!
Grațiela

Îți iubești mașina? Fă-i o decontaminare!

Am descoperit și eu relativ recent, învârtindu-mă în lumea aceasta a „serviciilor de înfrumusețare auto” (stând pe lângă specialiștii COMDIV Râmnicu Vâlcea) că nu este suficient să ne spălăm în mod regulat mașinile și să mai mergem din când în când cu ele în service ... pentru a le asigura o viață lungă și frumoasă lângă noi.
Doar pentru că nu bate sau nu troncăne, nu înseamnă că este bine. Ignorarea stării vopselei nu face decât să ne oblige mai târziu să scoatem mult mai mulți bani din buzunar decât aveam vreodată în plan. Mereu este mai greu și mai scump să tratezi, decât să previi.



Da, oricât am fi de neglijenți în viața de zi cu zi, trebuie să recunoaștem că până la urmă ne dorim să avem lucruri frumoase, funcționale și care să ne asigure împlinirea nevoilor. O mașină reprezintă pentru un bărbat un simbol al puterii (și, prin extensie, uneori chiar al virilității - înjurați-mă, dar e dovedit), și pentru femei un accesoriu extrem de sofisticat și valoros.

Am condus zeci de mașini, și fiecare în parte mi-a dat o altă stare. Când mașina strălucește, chiar și dacă este mai veche, mă face să mă simt mai puternică. Fiecare îți induce starea sa, și dacă este murdară, incomodă, și sună ca o râșniță... spune-mi ce vrei, dar nu te face să te simți nici viril, nici frumoasă.

De ce decontaminarea este soluția pentru mine?

Așadar, revenind la subiect, ce nu știm mulți despre mașini este că datorită impurităților din atmosferă, vopseaua se contaminează în timp. Din acest motiv, pentru a avea o vopsea lucioasă, curată și fină la atingere se impune realizarea acestei decontaminări de vopsea.
Sunt mulți factori cu care noi nu ne batem capul în mod curent, cum ar fi ploaia, vântul, praful, criblura, grindina, zăpada sau chiar razele soarelui. Aceștia intră zilnic în contact direct cu vopseaua mașinii. Nu mai vorbesc de noroi, zgârieturi, zone de frecare, mici accidente.
Așadar, tot ceea ce vedem noi la exterior ca fiind o simplă culoare, are de fapt un rol mult mai important, de-a dreptul alarmant. Din păcate, însă, toți alegem să ignorăm, până nu mai avem încotro și ajungem la o vopsire totală... fiind mai comod, dar mult mai scump!

Cum aflu dacă mașina mea are nevoie de decontaminare: test!

Lucian, directorul executiv COMDIV... și de altfel cel mai pasionat și mai priceput detailist auto din câți am cunoscut vreodată, mi-a descris un test pe care îl poate face oricine acasă pentru a afla dacă a venit momentul pentru o decontaminare:
1. Spală și usucă mașina.
2. Ia o cârpă cu microfibră și pune-ți-o pe mână ca pe o mănușă;
3. Plimbă cârpa peste suprafața vopsită.
Dacă simți particule foarte mici, care agață cârpa de vopsea, atunci poți avea fie rășină, asfalt (care se și observă, fiind negre). Toate acestea permit altor particule să se agațe de ele. Așa că degeaba o speli, că ele rămân și dacă te rezemi pe caroserie ai șanse să o zgâri, să îi iei lacul sau să îi distrugi vopseaua.
Contaminarea se observă cel mai bine la sticlă (parbriz).
Acești agenți contaminanți pot fi înlăturați într-un atelier auto specializat, cum este și COMDIV Râmnicu Vâlcea, folosind argilă și lubrifianți speciali pentru vopsea.
De obicei zonele cele mai contaminate sunt de la jumătatea mașinii în jos. Acolo poți realiza cel mai bine acest test.

Care este procesul propriu zis al decontaminării?

Tot Lucian mi-a explicat și care sunt pașii din cadrul procesului decontaminării. Astfel:
1. Prima dată se spală și se degresează întreaga suprafață exterioară, utilizând soluții delicate;
2. Se începe decontaminarea cu argila și lubrifiantul auto. Se decontaminează inclusiv geamurile.
3. Punctele de bitum de pe caroserie vor fi înlăturate;
4. Se va spăla întreaga suprafață decontaminată utilizând o spumă cu pH neutru;
5. Se va usca în întregime suprafața exterioară.
Decontaminarea va fi realizată de sus în jos: de la geamuri, plafon, spre jante.
Argila auto NU zgârie suprafața, se mulează pe aceasta și absolut orice este depus pe aceasta, este ridicat încet și fin (doamnelor, acțiunea este exact ca aceea a măștilor de față!)

Cât durează și cât mă costă?

Un astfel de tratament „cosmetic” pentru mașinile noastre durează între 2 și 4 ore, în funcție de starea vopselei și costă între 150 și 200 lei, în funcție de starea vopselei, dar și de mărimea autovehiculului. De asemenea, experții COMDIV recomandă realizarea acestui tratament cel puțin anual, sau de fiecare dată când sunt urme vizibile de contaminare. În cazul geamurilor, procesul este recomandat să se realizeze de două ori pe an (primăvara și toamna - întrucât atunci sunt cele mai multe rășini și cel mai mult praf, iar o zonă decontaminată nu permite depunerea unor noi agenți, pentru o bună perioadă de timp).

Recomandat dacă sunt mizerii care nu se îndepărtează la spălare. Efectul este aproape ca la polish!

Salvează sute de lei fără să faci nimic! Doar du mașina la specialist, și face el totul în locul tău.

Cum să iei atitudine. 5 pași pentru a îmbrățișa schimbarea spre Sinele superior

Atât de des am început articole cu „vine un moment în viață când...” încât nici nu mai am curaj să mai exprim asta. Și totuși, trezirea este o stare de fapt, care apare, de regulă, după un alt moment de totală ceață. Nu știu despre tine, dar eu mă regăsesc uneori în situația în care să mă conectez atât de profund la anumiți oameni - uneori chiar întâlniți pentru prima oară - încât ulterior, când realizez, să mă simt de parcă întregul corp mi-ar fi electrocutat. De regulă aceastea sunt momentele când pur și simplu știu că, indiferent de drum, trebuie să mai fac un pas spre mine. Rămân în minte cu întrebări cărora nu le găsesc pe loc răspunsuri... și gândesc la nesfârșit scenarii care ar fi putut decurge altfel.

Uneori, adevărata recunoaștere de sine transcende timpul. Obosiți de greutatea măștilor, ajungem, în momente de epuizare și vulnerabilitate, să lăsăm copilul din noi să alerge natural, să emane energie și viață. Acest lucru se întâmplă, culmea, exact atunci când nu simțim nicio nevoie specială de conectare, când nu avem nicio dorință secretă de a-l schimba pe celălalt în ceva ce nu este.

Dacă simți că este momentul să treci la următorul nivel și nu mai ai niciun interes pentru a schimba oamenii din jur, ci realizezi că vrei ca TU să evoluezi, atunci te invit să citești în continuare sfaturile mele pentru îmbrățișarea schimbării:

1. Rupe-te de dramă

Vine un moment când simți că nu mai ai niciun fel de interes pentru drama și poveștile celorlalți. Nu este o pierdere. Ba, aș putea spune că aceasta reprezintă nașterea unei noi calități: aceea de a trăi o experiență la maxim, cu mult entuziasm și multă căldură. Este nașterea unei prietenii necondiționate, fără așteptări și fără cerințe.
Când renunți să îți mai spui drama... pentru care oricum nimeni nu are niciun fel de interes (hai să fim sinceri), atunci ai mai mult timp să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante, asupra experiențelor tale transformatoare, asupra ta!

2. Să fii prezent, alert, moral!

Mă gândeam adesea la esența acțiunilor noastre și realizam că pentru a ajunge să faci un bine autentic, trebuie să ajungi, efectiv, la esența problemei. Este destul de dureros ceea ce simt acum privitor la facerea de bine, având în vedere că eu sunt omul care din pruncie s-a considerat „mama tuturor răniților”... Dar am realizat că de cele mai multe ori facem bine cui nu trebuie... și atunci întreaga noastră energie este epuizată în van.  Dacă nu ți se trezește în mod zguduitor conștiința, toată moralitatea ta este falsă, toată cultura ta este pur și simplu un strat subțire care poate fi distrus de oricine.
Dar odată ce moralitatea vine din trezire... și nu dintr-o anumită disciplină, atunci vorbim despre o cu totul altă situație. Atunci răspunsurile și acțiunile vor fi întotdeauna sincronizate cu această reală stare de trezvie. Și orice ai face... va fi bine!
Trezirea nu poate face rău. Tocmai acesta este lucru cel mai minunat la ea... ca orice pornește din ea este pur și simplu frumos, corect, fără niciun efort și fără niciun antrenament. Așa că... în loc să tai frunzele și crengile lucrurilor care te țin pe loc și care te blochează, mai bine taie direct rădăcinile. Și pentru a tăia rădăcinile nu există decât o singură metodă: fiind alert, fiind prezent, fiind conștient.

3. (Re)Cunoaște-ți propriul Adevăr

Adevărul nu are nimic a face cu autoritatea, cu tradiția sau cu trecutul. Adevărul este o realizare personală și extrem de radicală. Tocmai din acest motiv susțin în permanență că fiecare om are propriul adevăr. Trebuie doar să ajungă la el.
Cunoașterea, în schimb, este unică. Căutarea pentru cunoașterea de sine, însă, este extrem, extrem de riscantă. Nimeni nu o poate garanta. Toți suntem diferiți și avem limite diferite. Dacă vrei cu adevărat să te cunoști, îți pot garanta că este riscant. Există atât de multe urcușuri și coborâșuri, atât de multe momente de cădere și de ridicare, încât, la un anumit nivel, totul devine nesigur. Îți pot garanta, totuși, că încercând aceasta vei avea parte de o aventură în care există chiar posibilitatea de a nu-ți atinge niciodată ținta. Dar un singur lucru este sigur: căutarea în sine te va ajuta să crești. Îți pot garanta doar creșterea. Pericolul va fi acolo, sacrificiul de asemenea. În fiecare zi te vei avânta în necunoscut și nu va exista nicio hartă de urmat. Numai prin nesiguranță, prin înfruntarea pericolului și prin acceptarea provocăriiea necunoscutului putem crește.

4. Cel mai bun moment este ACUM

Efectiv acum este momentul să te arunci în necunoscut... ca și cum ai face bungee jumping fără coardă. Iar aceasta este o reală calitate: siguranța dată de încrederea absolută, fără rezerve, secrete sau centuri de siguranță.
Săritura și mișcarea, dansul, în necunoscut... ne oferă un sentiment extraordinar de libertate... chiar și dacă poate suntem speriați de moarte. Încă o dată îmi amintesc de lecția despre frică pe care ne-a dat-o Will Smith și pe care o folosesc mereu în discursurile mele: Dumnezeu a așezat toate lucrurile frumoase în viață de partea cealaltă a terorii.


 Iar când ne încredem la nivelul saltului cuantic, nu facem planuri sau pregătiri elaborate. Noi nu spunem "Bine, am încredere că știu ce fac acum, și îmi voi rezolva lucrurile și îmi voi împacheta valiza și o voi lua cu mine". Nu, doar sărim, fără a avea nici cea mai vagă idee cu privire la ce urmează. Odată săriți... singurul lucru ce mai rămâne este priveliștea de vis.

4. Influențează prin exemplu

Nu îți pierde viața cu lucruri efemere, lucruri ce îți vor fi luate. Oricât am fi de altruiști, toți suferim atunci când observăm că am depus prea mult efort pentru ceva pentru care nu primim niciun fel de credit. Ai încredere în viață. Doar după ce ajungi tu să crezi cu adevărat, vei avea puterea de a-ți arăta cunoștința și de a influența. Iar odată ce ai încredere în tine și în Univers, ceva imens se va deschide. Din acel moment această viață nu mai este una obișnuită, ci este una plină de căldură, de energie, de bine.
Atunci când inima ne este inocentă, zidurile dispar și rămânem zidiți în infinit. Și nu, oricât ar zice oricine, aceasta nu este o formă de autodecepționare. Nu există nimic ce să îți poată fi luat. Deși poate fi considerat drept un clișeu, tot cred că tot ceea ce ți se poate lua nu merită păstrat. Iar dacă tot nu ți se poate lua ceea ce este al tău, atunci de ce să trăiești cu frica aceea cumplită că l-ai putea pierde?
Nimic din ce ești tu cu adevărat: nici oportunitățile, nici șansele, nici cunoașterea... nimic nu ți se poate lua. Nu există nicio posibilitate în acest sens. Așa că nu te teme, nu îți poți pierde adevărata valoare.

Ai datoria de a crede în tine și de a lupta.
Este absurd? Tu ce crezi?

Scapă de stres, anxietate, oboseală... la Vatra Park!

Nu știu despre voi, dar eu am zile în care aș da orice să mă pot rupe de orice, să trec pe modul Idle și să vă refac. Mai ales după câte o săptămână încărcată. Culmea este că exact când bateria mea este roșie, cele ale familiei, prietenilor și, mai ales a lui Nutz sunt verzi.

Nu vi s-a întâmplat niciodată să vreți din tot sufletul să fiți lângă cei dragi, dar să simțiți că nu aveți energia necesară nici pentru a întreține o conversație măcar?

Ei bine, pentru astfel de momente, am o super sugestie! Mie îmi este de maxim ajutor mai ales atunci când piticul meu are chef de aventură și de distracție.

Este vorba despre VATRA PARK, un fel de Aventura Park, în localitatea Nicolae Bălcescu, la numai 17 km de centrul Râmnicului, doar că mult mai restrâns, gândit pentru ABSOLUT orice vârstă. Altfel spus, conceptul are la bază îmbinarea nevoilor de relaxare și adrenalină a tuturor membrilor familiei, de la nou născuți la centenari!

Aleea Terapeutică

De departe atracția numărul 1 - mai ales dacă aveți o viață sedentară, activitate de birou și prea puține ocazii reale de deconectare - o reprezintă Aleea Terapeutică.

Aceasta a fost gândită în scop medical și reprezintă o soluție pentru relaxare și înlăturarea stresului. Altfel spus, fiecare cadran conține diverse materiale ale căror energii, texturi, forme au menirea de a atinge centrii nervoși din talpă. Faptul că mergeți desculți pe aceste suporturi naturale contribuie la rezolvarea unor afecțiuni. Nu trebuie să vă mai duceți la spital sau la un centru specializat pentru reflexoterapie sau presopunctură. Aleea Terapeutică face toată treaba!


Aceasta este bună dacă vreți:
- să vă relaxați și să vă binedispuneți;
- să vă îndreptați coloana;
- să preveniți apariția bolilor pulmonare și a obezității;
- să vă creșteți nivelul de enegie;
- să scăpați de stările de anxietate, stres și chiar depresie;
- să vă îmbunătățiți circulația sangvină.

Părinți, Aleea este extrem de bună pentru copii

 

Pe lângă că îi distrează, le îmbunătățește și funcțiile vitale. Eu am fost ieri cu Ionuț al meu și am fost foarte impresionată de receptivitatea lui vis a vis de Aleea Terapeutică. El a parcurs tot traseul mult mai relaxat și mai rapid decât mine. La final mi-a mărturisit că își simte picioarele foarte ușoare și moi și că vrea să mai venim. Toată seara a povestit tuturor despre Aventura lui de la „Parcul de aventură din pădure”.
Pentru mine traseul a fost ca o plimbare printre valurile mării. La final, după ce mi-am pus șosetele, am rămas cu o senzație de răcoare și lejeritate care a persistat multă vreme. Senzațional sentiment!


Cum se „utilizează” Aleea?

Proprietarii Aleii Terapeutice recomandă realizarea a cel puțin trei trasee complete. Eu, personal, mă simțeam ca nouă după o singură rundă. Dar pentru a obține rezultatele dorite, este cel mai bine să urmați sfatul experților!

Preț/persoană: 5 lei



Zonă de relaxare

Pentru cei ce vor să petreacă mai mult timp în natură, departe de griji, probleme și de haosul orașului, în Vatra Park există și o zonă de relaxare unde se poate lua masa, se pot organiza evenimente (*Chiar îmi pare rău că puiul meu e născut în ianuarie... aș fi văzut o super aniversare acolo!!) și se poate sta la povești sau jocuri destul.

Tiroliană

Cea mai mare distracție pentru dornicii de adrenalină este tiroliana. Ea este potrivită persoanelor cu vârste cuprinse între 6 și 70 ani, în funcție de condiția fizică. Senzația din tiroliană este unică. Pentru oricine și-a dorit măcar o dată să știe cum se simte zborul, la Vatra Park are ocazia.

Preț: 15 lei/2 ture + 5 lei fiecare tură suplimentară

Competiții militare

Bine, nu știu dacă este cel mai bun titlu, dar asta mi-a inspirat mie zona de competiție. Se merge prin cauciucuri, apoi târâș, urmând în cele din final cățătările. Dacă veniți cu prietenii sau aveți mai mult de un copil în grup, această zonă poate fi tare antrenantă. Pe mine chiar m-a inspirat pentru următorul teambuilding.

Grătar și Catering

Chiar și dacă vreți să faceți un grătar, gazdele vă pun la dispoziție tot ce aveți nevoie... iar în cazul în care vi se face doar foame dar nu ați venit pregătiți pentru grătar, aveți posibilitatea să comandați mâncare extrem de gustoasă de la Model Topolog. Primiți la Vatra Park toate detaliile suplimentare de care aveți nevoie.

Totul este gândit în primul rând pe nevoile reale ale vizitatorilor. Sunt foarte plăcut impresionată de ceea ce familia Rădulescu a amenajat la Nicolae Bălcescu. Mă simt de parcă mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă: cât timp este vreme bună afară, când mai simt că nu am energie pentru nimic... și mai trage și copilul de mine... dau o fugă la Vatra Park!

Loc de joacă special pentru pitici

Era să uit un detaliu important. La intrarea în parc sunteți întâmpinați de două atracții pentru pitici: un tractor pe care îl pot „conduce” ei cât vor, și un camion care are în spate o remorcă plină cu nisip și jucării de nisip. Deci nu trebuie să vă faceți griji că nu ați luat cu dumneavoastră ce vă trebuie. Aveți acolo deja totul.

Important de știut
Dacă vreți să verificați:
- cum este vremea la park, înainte de a vă deplasa acolo;
- disponibilitatea traseelor (aleii, tiroliană);
- orice alte informații;
sunați înainte la tel: 0740 059 918.

Ah, și încă ceva, weekendul acesta (4-5 august) este HAPPY WEEK la Vatra Park. Mergeți, stați cât vreți și plătiți CÂT VREȚI!

Nu vreau să vă conving. Convingeți-vă singuri! :D
Vatra Park, găsiți direcțiile pe google maps fără probleme.

5 Pași să-ți descoperi vocația - Dacă și tu te plictisești prea repede la un loc de muncă, citește acest articol

De când mă știu am fost într-o continuă căutare și, aș putea îndrăzni, luptă cu mine însămi. Niciodată nu am știut cu exactitate ce vreau să fac cu viața mea... și asta, în principal, datorită faptului că simțeam că am prea multe obțiuni, și totuși... când era să le tratez cu seriozitate, deveneau mult prea puține.

Orice început mă entuziasmează și îmi oferă energia de care am nevoie pentru a crede că aș putea face acel lucru pentru tot restul vieții mele... și totuși, când lucrurile devin prea serioase, ceva din mine strigă fuuuugi, că nu este pentru tine! Apare un fel de alertă cod roșu de plictiseală și plafonare.

M-am autodiagnosticat cu instabilitate. Cu timpul am descoperit că nu este neapărat ceva patologic, ci - auzi - ar fi o caracteristică specifică oamenilor de succes. Când eram în liceu, fiecare săptămână îmi rezerva o nouă surpriză în ce privește cariera mea în perspectivă. Eram prezentă la orice concurs posibil și imposibil. La fel și la olimpiade... și mă implicam în tot ce însemna activități extrașcolare. Știam cu siguranță că nu vreau să stau locului și că nu voi aștepta să mă găsească - cumva, în mod miraculos - meseria mea pe mine, ci era nevoie de massive action (a se vedea/asculta discursurile lui Tony Robbins despre succes)... era nevoie, efectiv, să fac ceva. Mi-a plăcut școala, dar nu pot să spun că îmi plăcea neapărat ceea ce învățam. Cred că îmi plăcea doar faptul că socializam zilnic cu niște oameni foarte faini de la care aveam ce învăța mereu.

Totuși, după ce deja m-a îngrijorat și pe mine ironia tatei (care de fiecare dată răspundea entuziasmului meu cu „ah, asta vrei să faci săptămâna asta”) cu privire la cariera mea (după ce în clasa a XII-a am trecut de la facultatea de psihologie, la business, la teatru, la jurnalism, medicină, m-am înscris la marketing management, am fost până în Danemarca la facultatea de business și apoi m-am întors și m-am apucat de medicină veterinară la Cluj... de unde, deși bursieră, am plecat un an mai târziu, urmând să mai fac alte două facultăți și un master... și tot să simt că vreau mai mult)... am făcut un pas în spate și am decis că a venit momentul să las prostiile de-o parte și să aflu cine sunt eu și ce vreau. 

Am avut multe joburi interesante de-a lungul anilor. Unul dintre ele este chiar cel de mamă. Am lucrat în callcenter, în presă, în relații publice, în vânzări, în management, în marketing... și chiar în domenii diferite. Totuși, exista o dată de expirare pentru tot ce făceam: era acel moment când simțeam că mă plafonez și nu mai am nici măcar entuziasm să încerc să mai urc ierarhic. 

Atunci reveneam mereu la gândul care m-a marcat ani la rând și care m-a făcut mereu să închei capitole, pentru a face loc altora: cine sunt eu, ce îmi place mie să fac?

Și răspunsul rămânea mereu același, neschimbat, chiar și după 10 ani:

- îmi place să conduc (mașini);

- îmi place să vorbesc cu oamenii;

- îmi place să călătoresc;

Până la un punct începusem să mă panichez la gândul că singurul lucru ce se potrivește acestui profil ar fi cel de șofer personal. Niciodată nu îmi puteam imagina un job onorabil care să implice numai atât. 

Apoi, am realizat că mai sunt câteva lucruri care îmi sunt mai mult decât drage și pe care le-aș face cu multă pasiune oricând:

- îmi place să predau (să îi învăț pe alții ceea ce știu);

- îmi place să citesc (să cercetez, să descopăr);

- îmi place să scriu.

Abia după ce am realizat cu adevărat aceste lucruri, și după ce mi-am schimbat mediul  (pe principiul atenției selective), am descoperit că vocația este mereu acolo și ne așteaptă doar să o descoperim. 

Deși am crezut că este nevoie să fac cât mai repede doctoratul pentru a ajunge să putrezesc într-o Universitate și să-mi ating vocația, am înțeles că pot face chiar mai mult: pot fi trainer / coach. Știu că este la modă, dar știu, totodată, că lucrurile făcute doar pentru că sunt la modă sunt kitschoase. Așa ne dăm seama când este cu adevărat un trend și când este vocație.

Brian Tracy spunea că știi că este cu adevărat vocație dacă ești în stare și trezit din somn la 3 noaptea să vorbești despre meseria ta și chiar să ți-o exerciți fără nicio problemă. 

Deși nu mai am energia de la 18 ani, poate nici manifestarea exterioară de atunci, entuziasmul este același... și știu că orice s-ar întâmpla, pentru mine nu este indiferent dacă învață sau nu cineva ceva de la mine, mie nu îmi este indiferent dacă am cu adevărat ceva de transmis sau nu. Nu. Mie chiar îmi pasă... și fiecare drum pe care îl am de parcurs spre o nouă locație îmi amintește că dacă reușesc să influențez prin prezența și vorbele mele măcar 1%, atunci acest 1% va face diferența și, o parte din mine va fi transferată mai departe în lume.

Până la urmă suntem energie... și nu facem nimic altceva decât schimburi energetice. Dacă nu ne păstrăm pe frecvențe înalte (prin entuziasm, dedicație, pasiune și acțiune), vom fi în permanență niște vampiri energetici pentru cei din jur.

Așadar, ce ai de făcut pentru a-ți descoperi vocația? 

1. Gândește-te la ce îți doreai să devii când aveai 10-12 ani;

2. Ia toate joburile tale anterioare (chiar și acțiuni de voluntariat) și notează 3 lucruri care îți făcea plăcere să le faci (chiar dacă asta înseamnă și doar să capsezi coli sau să îți bei cafeaua cu amicii);

3. Fă o listă cu tot ce ți-ai dori să faci în viața asta (bucket list)

4. Fă un test psihologic cum este acesta, unde poți afla și ce înclinații psihologice ai (trebuie să reții că nu există răspunsuri corecte sau greșite, nu te urmărește nimeni când dai testul și nu există răspunsuri „morale” sau „imorale” așa că simte-te liber să răspunzi exact așa cum EȘTI, dacă vrei să știi cu adevărat cine ești).

5. Apoi, după ce ai identificat ceva obțiuni, gândește-te la toate avantajele și dezavantajele meseriilor vizate și, chiar dacă poate nu ai habar despre prea multe din ele, înconjoară-te de oameni care fac lucrurile respective și oferă-te, chiar tu, voluntar, să faci acel lucru. Aș fi zis să încerci dar nu mai cred de mult în încercare. 

Lucrurile nu se întâmplă peste noapte... și nu zic că este ușor, mai ales când te înconjori de persoane negativiste, sceptice sau de modă veche, care te încurajează să faci ceea ce era cândva la modă (sau poate chiar acum) și care consideră că singurele meserii adevărate sunt cele bugetare, de unde ai pensia asigurată (dar nu neapărat și liniștea ta sufletească).

Oricum, omul sfințește locul. Așa că ține minte că oricine poate fi orice își dorește, atâta timp cât dorința sa este sinceră, emoțională, și nu are la bază un factor rațional (îmi doresc din tot sufletul asta pentru că mă umplu de bani  - dar nu am timp și chef să mă mai bucur de ei că sunt tot timpul iritat, nervos, bolnav, obosit). Banii sunt mereu o consecință și nu un scop. Când dai tot ce poți, tot ce ai și tot ce ești, mai devreme sau mai târziu, vei fi remarcat și visul ți se va împlini.

Așadar, ție ce îți place, cu adevărat, să faci? Poate găsim împreună vocația bazat pe dorințele sufletului tău! 

Vă salut cu drag din Peștișani, localitatea natală a marelui Constantin Brâncuși, unde am onoarea să călătoresc, să aflu lucruri noi și să descopăr oameni minunați... în timp ce sunt în interes de serviciu. 

Este un loc minunat, la fel ca multe altele din județul Gorj! 

O carte atât de bună încât parcă nu aș vrea să o citiți!

De câteva zile mi-am propus să vă vorbesc despre o carte care pur și simplu mi-a schimbat modul de raportare la oameni. Este o carte atât de bună încât am stat de multe ori pe gânduri dacă să o recomand sau nu. Chiar povesteam persoanelor care m-au văzut citind-o că dacă prea multă lume intră în posesia ei, va fi foarte greu să mai vorbim fără să fim prinși când mințim, omitem sau înflorim poveștile.

Nu mă aștept să aveți încredere în mine până nu o răsfoiți voi înșivă. Nu este o carte pentru începători sau pentru persoane care se plictisesc repede (cum povesteam despre Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace - Stephen Covey, sau Dacă nu-ți iese din prima citește această carte - David P. Schloss ). Nu. Această carte presupune dedicare, dorință de cunoaștere și să vreți cu adevărat să puteți controla o discuție, o vânzare, o relație. Cartea aceasta vă ajută să ascultați activ, să înțelegeți mai bine limbajul celor din jur și să puteți să vă faceți mai ușor înțeleși.

Sigur, nu toată lumea vrea asta. Cunoașterea și recunoașterea nu sunt pentru toată lumea. Am auzit de ceva persoane care nu sunt interesate să dețină controlul, să evolueze și să poată intra în mintea celorlalți... dar, recunosc, sunt puține. Dacă sunteți printre acele persoane, atunci nici nu se merită să citiți mai departe, pentru că nu este pentru voi. În schimb, dacă vreți să aflați cum să intrați în posesia Asului din mânecă, ascultați mai departe!

Și... da! Este vorba, desigur, despre NLP. În multe din cursurile mele sunt întrebată ce este acela NLP.  Ei bine, în termeni tehnici, este vorba despre Neuro Linguistic Programming, adică Programare Neuro Lingvistică. Te-am ajutat mult, așa-i? :) 

Ce este NLP?

Ei bine, acest NLP reprezintă o unealtă foarte eficientă pe care o folosesc majoritatea milionarilor din lume (cei self made) și care oferă celui ce o folosește, puterea de a influența oamenii. De asemenea, tot prin NLP învățăm să comunicăm mai eficient și să fim cu un pas înaintea interlocutorului nostru. Sigur, totul necesită studiu și multă practică.

În consecință, cartea pe care v-o propun astăzi este scrisă de Duane Lakin (profesionist cu peste 20 ani de experiență în psihologia industrial-organizațională) și se numește Asul din Mânecă - Vinde prin NLP (costă mai puțin decât un pachet de țigări sau un deodorant pe Elefant.ro). 

Când am achiziționat-o am fost atrasă de titlu și de preț, recunosc. Am cumpărat-o online, fără a găsi vreo recenzie despre ea, fără a avea prea mare nevoie să vând. DAR, din momentul în care am decis, în sfârșit, să o citesc, am regretat faptul că nu m-am apucat de ea mai devreme.

De ce mi-a plăcut cartea atât de mult?

Pentru că mi-a dat mult de gândit... și m-a și provocat. Nu este prima dată când citesc o carte de NLP. Am și achiziționat câteva programe de-ale părintelui modern al NLP-ului (Tony Robbins)... și cu toate acestea o carte de nici 12 lei a adus atât de multă valoare percepției mele.

Am reușit prin ea să elucidez un mare mister: cum se face că eu, un licențiat în comunicare, nu reușesc să mă fac mereu înțeleasă și nu reușesc să înțeleg. Duane Lakin explică, pe înțelesul tuturor, un concept ce pare abstract: limbajul. Nu cred că nu vi s-a întâmplat măcar o dată să simțiți că vorbiți cu cineva și, deși folosiți aceleași cuvinte, aveți senzația că vorbiți limbi diferite. Ei bine, acest lucru se datorează tipului de limbaj pe care îl adoptăm fiecare... și, ce-i mai frumos este că autorul ne oferă și foarte multe trucuri extrem de ușor de pus în practică, prin care să descifrăm limbajul celuilalt. Odată ce reușeșim să identificăm preferințele lingvistice ale celuilalt, reușim să ne sincronizăm, iar comunicarea devine un real succes. 

Ochii ne dau de gol!

Mai mult, știți cum Sherlock Holmes descifra intențiile oamenilor fără a asculta măcar cuvintele? Sau poate ați auzit de expresia ochii sunt oglinda sufletului. Realitatea este că, într-adevăr, ochii ... ne dau de gol! Noi putem spune una, dar de fapt acel lucru poate fi fals. Noi putem minți, însă ochii noștri nu pot. Iar Duane Lakin în Asul din Mânecă oferă toate detaliile de care avem nevoie pentru a interpreta corect intențiile oamenilor. 

Asul din mânecă în vânzări

Oricât ne-ar plăcea sau nu să recunoaștem, toți vindem. De cele mai multe ori suntem nevoiți să ne vindem pe noi înșine sau pe cei din jur. Vânzarea poate avea ca monedă aprecierea, aprobarea sau înțelegerea. Așa că, indiferent că lucrăm sau nu în vânzări sau marketing, un as în mânecă nu strică niciodată. Iar Lakin oferă o grămadă de idei practice și exerciții pentru aplicarea metodelor NLP în vânzări și marketing. Direcția spre care merge această carte este aceea a avantajului bazat pe cunoaștere și învățare susținută, nicidecum a șiretlicului sau a jocului incorect.

„Sincronizarea este cheia pentru stabilirea rapportului. Este fundamentul încrederii și convingerii” (p.33). 

Sinceră să fiu, nu știu dacă îmi dorec cu adevărat să citiți această carte. Cumva mă tem că dacă află prea multe persoane cum pot controla o conversație, o relație sau o vânzare, voi ajunge să îmi pierd eu asul din mânecă.

Așadar, nu mă aștept să aveți încredere în mine... dar, dacă totuși vreți să mai adăugați câteva cărți în biblioteca personală, atunci veți vrea să vă gândiți să achiziționați și Asul din Mânecă. Nu este nevoie să o citiți acum, s-ar putea să aveți o surpriză mai mare peste câteva luni, după ce veți fi uitat de ea. Așa a funcționat în cazul meu.

M-am uitat de curiozitate în librăriile din oraș și nu am găsit-o. În schimb o puteți achiziționa online de pe Elefant.ro (dacă vă cumpărați parfumuri, ceasuri sau alte cărți, puteți adăuga și acest volum în coș) sau de pe Libris (unde aveți și transport gratuit la comenzi peste 50 lei). 

Avantajul este că ambele magazine online au și restul cărților pe care vi le-am recomandat.

Așadar, nu mă credeți pe cuvânt. Verificați și nu uitați să îmi spuneți dacă am avut, sau nu, dreptate. Dacă v-a plăcut sau nu cartea.

Lectură plăcută!

Grațiela

Dezvoltarea personală - cheia succesului în lumea modernă. Cu ce să încep?

Lumea a ajuns într-un moment de explozie de cunoaștere. Informațiile sunt accesibile oricui, în variate forme, astfel încât nimeni nu mai are nicio scuză să fie neștiutor (dacă își dorește cu adevărat să știe). În discuțiile mele mă confrunt tot mai des cu situația în care să trebuiască să recomand o anumită lectură, un anumit program audio-video sau o anumită practică. Acest lucru nu poate decât să mă bucure și să mă onoreze. Faptul de a vedea că oamenii sunt pregătiți de schimbare, faptul că oamenii își doresc să crească și să investească în ei înșiși... mă încântă până la extaz.

De ce?

Pentru că în ultimii ani am descoperit că singurul lucru care ne asigură succesul suntem noi înșine. Deși în fiecare zi renunțăm la noi pentru ceilalți: muncim pentru alții, petrecem timp cu oameni cu care nu am vrea, mergem la întâlniri forțați de câte un context, ascultăm discuții de care suntem sătui... faptul că suntem dispuși să ne alocăm și doar 30 minute/zi pentru noi înșine... reprezintă un câștig. 

Tocmai din acest motiv (și impulsionată de o întrebare pe care o primesc tot mai des: Cu ce îmi recomanzi să încep?) am decis să vă povestesc despre o carte care mie, personal, mi-a deschis ochii minții. 

Secretul meu...

Deși multă lume nu știe acest lucru, copil fiind, nu mi-a plăcut să citesc. Eram tare iritată când trebuia să îmi fac lecturile de vacanță și căutam orice metodă de a mă eschiva. Am fost, probabil ca și tine, un copil activ... în vremea în care toată distracția se găsea încă în stradă. 

Urmând un liceu teoretic... profil filologie... am cam ajuns să înghit cărți. Și cu cât citeam mai multă beletristică, cu atât ajungeam să detest și mai tare poveștile. Îmi plăcea să văd acțiunea din spate, să aud vocile personajelor și să simt emoția narațiunii... dar nu aveam constanță.

... asta până am descoperit psihologia

De fapt aceasta a fost prima mea interacțiune cu studiul minții. Ani buni am citit, recitit și îndrăgit autori precum Allan Pease, John Gray și Robert Kiyosaki. Am avut chiar și o perioadă în care îmi ghidam existența pe principiul brut promovat de Secretul Rhondei Byrne. Nu cred că există om care să nu fi auzit despre spectaculosul Secret, sau să nu fi văzut documentarul, ori chiar să nu fi simțit pe propria piele principiul abundenței. Înțelegând doar partea simplă a secretului am ajuns mai devreme sau mai târziu la frustrare, când am văzut că lucrurile pe care mi le doresc vin cu întârziere. Totuși... era bine, dar trebuie să mărturisesc că nu am înțeles cu adevărat totul decât abia după ce am citit CARTEA care cu adevărat mi-a deschis ochii minții, mi-a ascuțit urechile să înțeleg și m-a făcut să simt esența existenței. Și, culmea, toată această profunzime a venit dintr-o carte scrisă într-un limbaj atât de accesibil. Cu alte cuvinte, este o carte atât de ușoară încât m-a lovit. 

Ulterior am aflat că există state unde principiile explicate de această carte sunt predate copiilor încă de la grădiniță! Atunci m-a lovit și mai tare. Atunci am realizat cât de întârziată sunt și cât timp am pierdut stând departe de ceea ce este cu adevărat important în existența noastră: dezvoltarea personală. 

Dezvoltarea personală - cheia împotriva plafonării

Ulterior am folosit inclusiv eu în trainingurile mele principiile expuse de autor. Indiferent că era vorba despre un training de vânzări, unul de antreprenoriat sau o sesiune de life coaching, cele 7 obiceiuri au reprezentat ABC-ul evoluției pentru mine.

Gata, nu vă mai fierb. Este vorba despre:

Stephen R. Covey - Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace

Recunosc că această traducere nu este neapărat preferata mea. Recomand mai degrabă ediția aceasta, sau chiar varianta în limba engleză (disponibilă inclusiv în format audio pentru cei care au încă CD player în mașină).

Cartea aceasta este pentru cei cărora nu le prea place să citească, cei care se plictisesc repede, dar care chiar își doresc cu tot dinadinsul să evolueze. Nu este pentru cei care vor să se plafoneze, pentru cei cărora le place să fie împrumutați mereu și mai ales nu este pentru vampirii energetici și cei care cred că viața lor este cea mai rea și intoxică pe toată lumea cu negativismul și drama lor. Nu este pentru acești oameni, pentru că acești oameni NU VOR schimbare. 

Covey are un mod foarte deschis și, de-a dreptul șocant de a pune problema. El nu stă să se ascundă pe după vorbe pompoase. E prea bun și prea practic să te plictisească cu nimicuri (cam cum am eu tendința). După primul capitol nu vei mai putea lăsa cartea din mână! Îți garantez.

Cartea este scrisă pentru oameni normali care au aspirații, pentru cei care s-au săturat să fie la dispoziția tuturor, pentru aceia care înțeleg - sau măcar au o minimă bănuială - că sunt stăpânii propriului destin. Fără să realizezi, cartea îți blochează argumentele. Nu mai ai ce să mai zici în apărarea ființelor toxice din viața ta. Are puterea de a șterge praful acela gros de pe oglinda ta și de a te înfățișa ție-ți exact așa cum ești. Vei simți schimbarea de a doua zi... și asta pentru că, deși acum e normal să ai tendința să mă contrazici (și eu ziceam la fel înainte de a o citi), vei ajunge să vrei TU să te schimbi.

Nu-ți voi da spoiler din carte, nu îți voi spune care sunt acele 7 deprinderi ... dar vreau să îți spun că totul este mult mai ușor de aplicat decât pare.

Așa mi s-a aprins mie focul cunoașterii. Coincidență sau nu, am descoperit această carte exact când am decis să îmi iau viața în mâini și să risc: mi-am dat demisia dintr-un job bun, fiind mamă singură și având destul de multă nevoie de siguranță în viața mea. Apoi a început expansiunea mea și de acolo nu am mai știut decât să urc. Totul se datorează acestei cărți. 

De fapt, dacă stau să mă gândesc, cred că am mai scris cândva un articol despre ea... doar că pe Facebook.

În orice caz, dacă vrei să crești, îți planifici evoluția, știi că poți mai mult... te vezi altundeva, într-un loc mai bun, cu o bucurie răsunătoare... atunci te invit să citești această carte și să îmi spui ce părere ai. 

Am avut dreptate? Chiar și dacă nu am avut, te invit să mă contrazici.

Așadar? Acesta este primul pas pe care eu îl știu.

Un nou mod al statului de a enerva cetățenii...

... îi vânează să îi enerveze inclusiv pe internet!

Uneori am senzația că la capătul celălat al sistemului bugetar există o forță malefică al cărei singur scop îl reprezintă terorizarea lentă a cetățenilor. Ne este deja arhicunoscut faptul că nimeni nu suportă să intre într-o clădire în care sunt găzduiți funcționarii publici. Indiferent că e vorba de oficiul poștal, ANAF sau primărie, din momentul în care pășești înăuntru simți că te-ai întors cel puțin un secol înapoi. Aerul se schimbă, atmosfera e alta, chiar și sângere devine glacial. Aproape că poți auzi niște spirite ale trecutului cum țipă din pereți să vină să-ți fure sufletul.

Îți tragi respirația, mergi mai departe, confrunți funcționarul public. Eventual așa:

... și povestea continuă. Uneori cred că angajații acestui sistem fac un curs despre cum să enerveze populația.

Partea și mai tristă, însă, este o nouă găselniță a bunului nostru stat: au cerut oamenii plata online (ca să scape de nervii pe care și-i făceau la cozi și la ghișee)... și chiar credeau că au câștigat. Apoi ființele malefice ale mediului virutal (normal că există, că doar paginile web când mor... unde credeai că se duc?) încep să murmure și intră în serverele lor.

Așa se face că accesezi site-ul ANAF cu o dorință sinceră și fierbândă să îți pui declarația unică... sperând că te vei încadra să primești și validarea în 6 zile (cât mai ai la dispoziție până primești amendă)... și ... pac! Prima surpriză: aștepți o zi până ți se validează contul. Apoi: pac... a doua surpriză: pică serverul.

Și apoi continuă să pice... și reușești să descarci și să completezi formularul... și urmează alte 20 moduri în care să pice serverul, cu pagini interne și externe proiectate special pentru fiecare nerv pe care l-ai mai putea avea activ. Și, când în sfârșit reușești să trimiți documentul (cam două zile mai târziu... două zile de încercări la fiecare 10 minute)... primești un mail total codificat, într-un limbaj funcționăresc codat de o inteligență artificială, din care singurul lucru pe care îl înțelegi este că nu ți-a fost primit documentul.

Și atunci îți fine să plângi. Realizezi că te chinui deja de 3 zile și începi să reconsideri ideea de a da te întoarce la ghișeu. Dar numai mirosul clădirii, sunetul pașilor nervoși și gândul la scările acelea îmbătrânite... te fac să mai încerci o dată:

și încă o dată:

și încă o dată... aici pur și simplu se blochează când vrei să te loghezi:

... și trei ore mai târziu de așteptare:

Deci... da. Așa am mai pierdut încă jumătate de zi fiind contraproductivă. Thank you, ANAF! 

Ramsay Bolton este exact întruchiparea ANAF-ului în ochii mei. Ori joacă extraordinar de bine, ori trebuie să fie tare malefic.

Disclaimer: Dacă sunteți funcționari publici și citiți acest articol, vreau să știți că nu este despre voi. Voi sunteți ok. Este vorba despre ceilalți! 

Am ales să fiu printre cei mai buni! [Note de final]

Spuneam relativ recent că pentru orice lucru există un termen de valabilitate... traversez o perioadă a încheierilor. Multe lucruri se sfârșesc acum în viața mea pentru a lăsa loc altora noi... iar cum eu cred extrem de mult în evoluție și sunt o fire destul de pozitivă, privesc cu foarte mult entuziasm la tot ce urmează. Vibrația finalurilor acestora este atât de înaltă încât sunt sigură că vor forma amintiri de nezdruncinat.

Astăzi am susținut ultimul examen: disertația. Știu că nu mă voi opri aici... sunt sigură că voi muri specializându-mă, dar chiar și așa, acesta a fost un examen cu o încărcătură emoțională deosebită. 

Ultimii doi ani pentru mine au însemnat mai mult decât toți ceilalți dinainte. Am ales Universitatea Constantin Brâncoveanu, am ales Management și Strategii în Resurse Umane. Nimic nu a fost la voia întâmplării. Și sunt bucuroasă de alegerea mea.

Poate nu am fost cea mai conștiincioasă, poate nu am avut cea mai mare rată a prezenței, dar cu siguranță am câștigat extrem de multe din această experiență. Am început masteratul cu intenția de a învăța mai multe despre modul în care să gestionez oamenii într-o organizație, cu toate că la acel moment lucram în vânzări. Câteva luni de discuții cu profesorii și câteva lecturi studiate au avut forța de a mă face să renunț la un job bine plătit și îmbucurător, pentru a risca: pe principiul totul sau nimic. Și am câștigat totul.

Am învățat în acest program masteral nu doar cum să gestionez cea mai importantă resursă existentă: omul, ci și cum să controlez cel mai dificil reprezentant al acesteia: propria persoană. Faptul de a avea profesori calificați, dar totodată umani, înțelegători și buni m-a ajutat mai mult decât lectura. Am înțeles valoarea unei persoane. Am înțeles că dincolo de funcții și de statut... toți suntem egali și toți avem idei pertinente. Am primit sprijin și înțelegere. Am primit îndrumare și sfaturi. Sincer, acum privesc cu tristețe la final, căci fiecare întâlnire cu echipa (atât colegi cât și profesori) era pentru mine o șansă de recreere. Niciodată nu am simțit școala ca pe un stres, așa cum poate o simt alți colegi de breaslă.

Sunt mândră de alegerea mea. Sunt bucuroasă că nu am simțit stresul sesiunilor, că nu am avut program care să îmi afecteze programul de lucru, că nu mi-a fost îngrădită libertatea de a învăța. Sau strict de a participa la un brainstorming general (cursurile). 

Mulțumesc din suflet tuturor profesorilor care au contribuit la modelarea mea în acești doi ani. Simt că sunt cu mult mai bogată (spiritual și intelectual) acum decât atunci. Iar o parte din această reușită se datorează colectivului profesoral al Universității Constantin Brâncoveanu.

Să fii cel mai bun nu înseamnă să fii un tocilar. Nu înseamnă să dai daună ficatului în sesiune cu țigări și cafele... ca să poți obține „Sfântul Cinci”. Să fii cel mai bun nu înseamnă nici măcar să ai 10 trecut pe diplomă la final de ciclu. Acum am înțeles lozinca: să fii cel mai bun înseamnă să te regăsești pe tine, să îți descoperi ritmul și să știi să profiți de oportunitățile care ți se oferă. Asta poți învăța la Brâncoveanu dacă te interesează, într-adevăr! Poți învăța să devii cea mai bună variantă a TA căci, până la urmă, lupta o dăm doar cu noi înșine, iar adevărata noastră competiție de azi... suntem noi cei de mâine!

Îmi va lipsi acest cadru... împărtășim multe amintiri frumoase. Am râs mult, m-am relaxat mult și, nu în ultimul rând, am învățat multe!

Mulțumesc pentru acest sfârșit frumos! Mulțumesc Universitatea Constantin Brâncoveanu!

Eșecul - primul pas spre succes

„Eșecurile sunt amprentele care pavează drumul spre succes!” (C.S. Lewis)

Indiferent de natura muncii, orice om își dorește să simtă că nu a muncit degeaba. El își dorește, astfel succesul. În fiecare etapă a vieții și în funcție de experiențele și așteptările noastre sociale, succesul îmbracă alte forme. Nu am auzit pe nimeni care să spună, vreodată, că face un lucru numai pentru a eșua - că își dorește să iasă prost (decât dacă nu cumva pentru sine eșecul unei acțiuni se poate traduce printr-un succes personal/individual).

În orice caz, când suntem copii, succesul se poate traduce prin hrăinrea autonomă, prin mers independent sau chiar autocontrol al sfincterelor. Dar, până să ajungem aici... până să obținem acest succes, fiecare din noi a trebuit să cunoască - și chiar în repetate rânduri - eșecul: am căzut, ne-am murdărit și am făcut pe noi de atât de multe ori încât am pierdut și numărul. Copii fiind, însă, nu ne-am lăsat doborâți de eșec și am mers mai departe. Am încercat până am reușit. Pentru că ȘTIAM undeva, în interiorul nostru, că putem.

Ce s-a întâmplat cu adulții? De ce se opresc, se tem, se rușinează și abandonează?
Tony Robbins, aș îndrăzni să spun cel mai renumit coach și trainer NLP (cunoscut, de altfel și ca părintele NLP-ului modern) vorbește adesea despre eșec. El consideră că principalul motiv pentru care oamenii își pierd forța și determinarea îl reprezintă lipsa unei direcții. Vorbesc adesea în trainingurile mele despre viziune. În absența unei ținte clare, apar multiple false variabile care derutează incredibil de tare subiectul. În schimb, atunci când avem o viziune clară și organizată cu privire la ceea ce vrem să obținem, eșecul nu reprezintă decât o formă de apropiere și, în final, de succes. Greșind învățăm. Eliminăm din variabile și ajungem, inevitabil, la țintă.

Tot astfel, întâlnim adesea situații în care nu știm exact ce vrem sau unde vrem să ajungem... iar prin greșelile trecute putem obține primele coordonate. Putem să determinăm unde NU vrem să ajungem sau ce NU ne dorim să facem. Este un început și acesta. Dacă nu ne permitem să identificăm măcar aceste lucruri, s-ar putea să ne aflăm în situații dintre cele mai dificile. Eu am descoperit acest lucru cu ajutorul fratelui meu, anul trecut, când eram în vizită în Bristol. M-a întrebat ce aș vrea să mănânc și, cum nu sunt o mofturoasă, am spus că nu am nicio pretenție. El m-a avertizat că dacă nu îi spun în următoarele 2 ore ceva concret, voi ajunge să mănânc mâncare mexicană. Bazat pe experiențele mele anterioare (care erau mai curând niște false experiențe), nu putea fi atât de rău. Totuși, deznodământul a fost dureros. De atunci, de fiecare dată când sunt pe punctul de a mă declara indiferentă cu privire la orice decizie, îmi amintesc de arsurile gastrice pe care le-am avut de la acea mâncare...

... Orice eșec ne dă arsuri: gastrice, sufletești, psihice, ș.a. Totuși, când realizăm că nu a fost decât o altă formă de învățare, găsim relativ rapid antidotul. Deși a durut, experiența cu mâncarea mexicană a fost pentru mine un succes. Acum știu, pe de-o parte, ce NU îmi place și, pe de altă parte, că este foarte normal să am propriile mele alegeri. Voi testa și voi eșua până când îmi voi forma un gust propriu.

„În esenţă, dacă dorim să ne direcţionăm vieţile, trebuie să câştigăm controlul asupra acţiunilor pe care le intreprindem în mod constant, cu maximă consecvenţă. 

Lucrurile pe care le facem din când în când nu ne conturează viaţa, ci lucrurile pe care le facem în mod constant”. (Tony Robbins)
Așadar, dacă tu consideri că ai avut un eșec, ridică-te și recalculează-ți ruta. Cu siguranță rolul experienței nu a fost decât acela de a te apropia și mai tare de drumul tău!

 Tu când ai învățat ultima oară dintr-un eșec? Simte-te liber să îmi lași un comentariu!