Despre mine...

As putea incepe cu tipicul, nesemnificativ salut... As putea, dar nu o voi face.
Din miile de sensuri pe care aceste doua cuvinte "despre" si "mine" le poseda, il voi alege pe cel indirect, visator, urmat de banalele puncte de suspensie. De ce? Fiindca, intr-adevar, voi vorbi despre mine.
Nimic nu ma poate defini, astfel incat sa pot afirma prin lipsa punctelor de suspensie. Nu sunt un ghimpe, sa ma reprezinte o floare si nu sunt un ac, crescut in corpul unei albine. Sunt un om, da, o fiinta. Sunt facuta asemeni oricarei Eve, din coasta voastra, pamantenilor. Nu din picioare, sa va fiu inferioara si supusa, dar nici din cap, sa va fiu superioara. Sunt una cu voi...
O paradigma neinteleasa pornita in cautare de inocenta. Un fluture ce-mi las usor exuvia in urma si incerc sa nu ma pierd mai mult decat ar trebui.
Desigur, nici un Eminescu fara nume, nici un Catavencu stapanitor... nimeni, nu a putut detine profetia, dar, nici eu.
nu m-am nascut sa mor si nici nu voi muri spre a ma naste!

Da, sunt eu, eleva Vlad Gratiela - Teodora dintr-a 9-a (F) (copiindu-l pe marele Drumes), o luptatoare convinsa, devotata si sigura.

Voi radeti de mine ca sunt diferita, dar eu rad de voi ca sunteti toti la fel