Vis pierdut

Vis pierdut


Curg văpaie-ntre nori pierduţi
Cu-n albastru-ai înceţoşat privirea
Şi-ai dezgheţat în ochii-ţi aiuriţi
Dintre noi, iar, toata amăgirea.

Ai lăsat o umbră-ntr-un focar de duioşie
O mare-ai sărutat cu al tău gând,
Nici o clipa n-ai gândit să îmi arăţi şi mie
Cum arat-un strop de zori plângând.

Şi tremuri, stea pictată printre gene
Îmi mângâi universul meu arid
Şi mă aduci într-o eterna lene
De-unde-ncerci să te strecori prin zid…

Laşi soarele s-atingă norii
Şi gândurile să se înnegrească
Dar te-ntorci, o stea albastră
Sa-mblânzeşti iar nemuriţi, cocorii.

Şi iar te vad, eşti tot mai aproape
Însa tot departe-n lacrimi te-ai aşternut
Şi-ai rămas doar o gândire-n noapte
Ai rămas numai un vis pierdut !