It's all because of you

Ieri eram în extaz... așa sunt de la o vreme... entuziasmată din cel mai mic motiv. Am aflat că ASMV-ul face parte tot din USR deci nu voi avea niciun fel de problemă, nici măcar de conștiință. Eram superfericită... și încă sunt din acest punct de vedere.

Am văzut pentru prima dată ceva concret la microscop...

... și am visat iar tâmpenii azinoapte. Azi iar voi sta cu gândul aiurea, capul în pământ și o durere interioară ciudată.
E destul de târziu și ar trebui să plec în oraș. Mai am destule de rezolvat până încep laboratoarele de azi. E atât de bine să fii student. E și greu... dar pentru mine studenția este o revelație, o transformare totală... și totuși uneori mă întorc la ceea ce am cunsocut atât de bine, și mă roade atât de tare. Nu mai știu de mult să plâng. Nu am mai experimentat de mult sentimentul, dar tare mă zgârie ocular melancolia. Aș vrea să cred că ar putea fi un motiv, dar cred că nu este suficient.

Enough...
Azi aș vrea să stau acasă. Azi aș vrea să nu fac nimic. Azi aș vrea să nu zâmbesc... azi aș vrea să mai visez puțin, chiar dacă doare. Poate mai văd tristețea măcar o dată. Ce rea e viața.

Comentarii

Postări populare