Lumea asta este atât de ironică... Îmi vine să râd, însă nu sunt suficient
de sigură că zâmbetele nu mi se vor transforma în lacrimi.
Văd în jur atâta prostie că mă doare capul. Atâția oameni goi care ne iau de fraieri... oameni sus puși cu grade multe își coboară gentil pletele spre „gloată”. Cu ton fragil și false compătimiri ne vrăjesc ca pe copii, cu ciocolată. O adunătură de zâne fermecate cu gene lungi și false, și feți frumoși ai unor blocuri politice – papagal, traseiști de ocazie, își probează cu mișelie costumul nereușit de miei. Pentru cei fără experiență și pentru aceia care vor dobândi împărăția cerurilor fiind săraci cu duhul, asemănarea este izbitoare. Pentru restul lumii, în schimb, totul nu reprezintă decât un teatru ieftin și jenibil.
Mă întreb când va veni momentul în care imaginea generală a acestei biete țări va fi cât de cât acceptabilă?
Bucureștiul declară că are 10.000 de taxiuri care transportă animale. Restul sunt mașini cu șoferi personali ale politicienilor. E atât de nedrept ca într-o țară să existe o prăpastie atât de mare între clasele sociale... La noi sunt oameni foarte bogați și oameni foarte săraci. Oameni foarte șmecheri și idioți. Există copii pentru care bucurie înseamnă și o simplă oră de joacă pe câmp sau o jucărie improvizată din cârpe… în timp ce la polul opus se află copii născuți în avioane, plimbați în toată lumea în cea mai luxoasă ambianță, născuți cumpărați și morți sufletește. Aceștia din urmă sunt cei mai nefericiți, căci au totul și încă nu s-a inventat ceva care să le mai stârnească fie și cea mai mică urmă de curiozitate, zâmbet sau bucurie.
Atât de multe ironii, atât de multe paradoxuri, atât de multe subiecte care ne pot provoca greață. Mai trist e că suntem nevoiți să păstrăm liniștea. Să înghițim în sec și să închidem ochii. O clasă perversă ne reduce la tăcere. Așa învățăm să nu mai gândim. E preferabil, căci dacă ne dăm frâu liber părerilor ne poate costa.
E plină țara asta de fete rătăcite care-și doresc un trai mai bun… sătule de cartofi copți și mămăligă, dornice de luxul protuberanțelor carnale și al degradării spirituale, în formele cele mai fine ale complezenței sociale, sau fete care pur și simplu au fost crescute în duhul mizeriei umane și nu au știut vreodată ce înseamnă verticalitate, corectitudine, frumusețe interioară. Oricum ar fi, sunt multe fete în țara asta săracă, ce-ar vrea să-și consolideze poziția, sau să-și depășească mizera condiție… care poate ar vrea să trăiască visul occidental și se prostituează, în regim de lux. Fotografii disperate pe toate site-urile, videochat la greu, fete fără suflet și cu trupuri fragede transformate în plastic, care investesc totul în acele priviri libidinoase și vulgare ale unor boșorogi cu creierul stafidit sau tinerei condamnați încă dinainte de-a se naște, de niște părinți criminali și fără duh. Sigur, aceste fete rătăcite sunt creația unor bețivi bolnavi, perverși imorali, onaniști de serviciu. Hoți, Sintioniști, găinari care distrug femei, familii, suflete. Stau și salivează în fața unor pipițe fără creier care tânjesc după apreciere corporală. E dracu gol în lumea asta… și-a făcut lucrarea bine aici. Atâția oameni s-au vândut hedonismului, focului Gheenei, atât de cald, de strălucitor și de tentant.
Și uite cum am trecut de la politică la oameni. Din păcate legătura este mult prea solidă și vizibilă. Asta este lumea. O lume în care formatorii de opinie publică sunt cumpărați de politicieni, în care li se dictează încotro. O lume nebună controlată de oameni bolnavi, prostită și schilodită de capitalism. Cât mi-aș dori să ne putem întoarce la vremurile inocenței, în care singurele griji erau cele ale culturilor din câmpuri, a hrănirii animalelor din curte și a asigurării educației copiilor. În fond, aceasta rămâne în continuare problema esențială a zilelor noastre, doar că noi am cam uitat. Am uitat de unde am plecat și, cum este mai rău, am uitat încotro ne îndreptăm.
E perioada alegerilor eroparlamentare… alegeri ce vor fi câștigate tot de cei ce cumpără cei mai mulți călăi. Nimeni nu știe ce votează. S-a încercat informarea. Structuri mici visează la salvarea a ceva. Dar ce, oameni buni? Ce se mai poate salva când nu există nici un fel de alternativă plauzibilă? Majoritatea electoratului nu se va prezenta la vot. Cei mai mulți oameni vor prefera să facă greșeala de a lăsa aceleași javre meschine să ne fure drepturile, să ne arunce în batjocură acadele și eugenii și să ne prezinte raiul. Ne mulțumim cu orice, fiindcă știm că nu există mai bine. Toți ne dorim binele, dar nici nu știm cum este, căci de-am ști, la un momentdat ne-am ridica, ne-am șterge de noroiul ancestral în care suntem înrăcădinați și am începe să trăim. Am începe să luptăm. Am deschide ochii și am avea încredere în ceva plauzibil. Am crea acel ceva. Am putea fi chiar noi înșine. Cine știe ce valoare se află în interior?
Mă plictisesc spoturile astea cu oameni zâmbitori care ne vor binele… pe care noi ni-l lăsăm atât de ușor luat. M-am săturat și de campaniile mascate de pe site-urile de socializare în care se înjură mereu ceilalți, care n-au făcut, domn’le! Dar ei or să facă… la fel! E suficient cât au furat predecesorii. Acum e rândul lor… să fure! Orice om întreg la minte vede mesajul sincer din spatele oricărei campanii. Doar nu mai suntem atât de naivi încât chiar să mai credem că se va face și pentru noi ceva… de aceiași oameni care au făcut atâta rău. Sunt încrezătoare. Chiar cred că la un momentdat ar putea veni cineva care să ne salveze, dar acest lucru este imposibil până ce nu ne vom debarasa de hoții care nu se mai sature să ne mai fure. Paraziți, căpușe… ne lasă fără sânge, energie ori resurse.
Ascult de atâtea ori în timpul liturghiei cum ne rugăm pentru martirii căzuți pe toate câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, în revoluții... căzuți pentru libertate, demnitate, credință și adevăr... și-mi vine să plâng. Bieții oameni, se zvârcolesc în mormânt când văd în ce și-au pus ei speranțele, pentru ce au îndurat atâtea, pentru ce s-au sacrificat... pentru cine au murit: pentru niște proști, niște lași, niște hoți.
Dar, sigur, nu am spus nimic nou. Poate sunt eu frustrată, poate nu mă pot adapta. Așa mă bucură de fiecare dată când mai aud că a mai fost închis câte un mai mare de al cărui nume chiar mă săturasem. Și nu, nu mă bucur că e vorba de X sau de Y, mă bucur că mai funcționează, din când în când, justiția. Sigur, ar fi și mai bine dacă s-ar legaliza confiscarea averilor. Altfel e totul ca o mică vacanță. Cui nu-i convine să stea trei ani într-o cameră de hotel, să scrie, să ne uite la TV și să aștepte să se termine ca apoi să-și continue vacanța ăn Hawaii. Dacă pușcăria ar mai fi ce era în vremurile apuse… dacă și-ar mânca bătaie până ar rămâne fără suflu, dac-ar rămâne fără tot ce ar fura, atunci da! Atunci ar fi dreptate.
Dar nu este așa. Până una alta rămânem România: săraci, frustrați, batjocorâți, umiliți, înșelați și prostiți de niște mișei. Suntem niște proști, căci le facem jocul, îi susținem pentru un kg de orez și un litru de ulei. Vai de capul nostru cum am ajuns. Bună era melodia aia pe care mă trezeam dimineața pe la începutul anilor 2000 și care îmi marcase deja întreaga existență: ROMÂNIA, TREZEȘTE-TE! Păi da… mai trezește-te odată că te-au îngenuncheat încornorații ăștia, și te-au bătut, te-au violat… ți-au mai făcut și poze și te-au pus pe youtube! Ridică-te! Recâștigă-ți demnitatea și arată-ți valoarea. Te rog. Am încredere în tine! Pune-i pe boșorogii perverși să joace baba oarba cu politicienii și împinge-i în prăpastie. Răsari din nou pe culmile cele mai înalte ale succesului și fii mioritică, pitorească, porumbesciană, eminesciană, enesciană, brâncușiană… dragă Românie!
Văd în jur atâta prostie că mă doare capul. Atâția oameni goi care ne iau de fraieri... oameni sus puși cu grade multe își coboară gentil pletele spre „gloată”. Cu ton fragil și false compătimiri ne vrăjesc ca pe copii, cu ciocolată. O adunătură de zâne fermecate cu gene lungi și false, și feți frumoși ai unor blocuri politice – papagal, traseiști de ocazie, își probează cu mișelie costumul nereușit de miei. Pentru cei fără experiență și pentru aceia care vor dobândi împărăția cerurilor fiind săraci cu duhul, asemănarea este izbitoare. Pentru restul lumii, în schimb, totul nu reprezintă decât un teatru ieftin și jenibil.
Mă întreb când va veni momentul în care imaginea generală a acestei biete țări va fi cât de cât acceptabilă?
Bucureștiul declară că are 10.000 de taxiuri care transportă animale. Restul sunt mașini cu șoferi personali ale politicienilor. E atât de nedrept ca într-o țară să existe o prăpastie atât de mare între clasele sociale... La noi sunt oameni foarte bogați și oameni foarte săraci. Oameni foarte șmecheri și idioți. Există copii pentru care bucurie înseamnă și o simplă oră de joacă pe câmp sau o jucărie improvizată din cârpe… în timp ce la polul opus se află copii născuți în avioane, plimbați în toată lumea în cea mai luxoasă ambianță, născuți cumpărați și morți sufletește. Aceștia din urmă sunt cei mai nefericiți, căci au totul și încă nu s-a inventat ceva care să le mai stârnească fie și cea mai mică urmă de curiozitate, zâmbet sau bucurie.
Atât de multe ironii, atât de multe paradoxuri, atât de multe subiecte care ne pot provoca greață. Mai trist e că suntem nevoiți să păstrăm liniștea. Să înghițim în sec și să închidem ochii. O clasă perversă ne reduce la tăcere. Așa învățăm să nu mai gândim. E preferabil, căci dacă ne dăm frâu liber părerilor ne poate costa.
E plină țara asta de fete rătăcite care-și doresc un trai mai bun… sătule de cartofi copți și mămăligă, dornice de luxul protuberanțelor carnale și al degradării spirituale, în formele cele mai fine ale complezenței sociale, sau fete care pur și simplu au fost crescute în duhul mizeriei umane și nu au știut vreodată ce înseamnă verticalitate, corectitudine, frumusețe interioară. Oricum ar fi, sunt multe fete în țara asta săracă, ce-ar vrea să-și consolideze poziția, sau să-și depășească mizera condiție… care poate ar vrea să trăiască visul occidental și se prostituează, în regim de lux. Fotografii disperate pe toate site-urile, videochat la greu, fete fără suflet și cu trupuri fragede transformate în plastic, care investesc totul în acele priviri libidinoase și vulgare ale unor boșorogi cu creierul stafidit sau tinerei condamnați încă dinainte de-a se naște, de niște părinți criminali și fără duh. Sigur, aceste fete rătăcite sunt creația unor bețivi bolnavi, perverși imorali, onaniști de serviciu. Hoți, Sintioniști, găinari care distrug femei, familii, suflete. Stau și salivează în fața unor pipițe fără creier care tânjesc după apreciere corporală. E dracu gol în lumea asta… și-a făcut lucrarea bine aici. Atâția oameni s-au vândut hedonismului, focului Gheenei, atât de cald, de strălucitor și de tentant.
Și uite cum am trecut de la politică la oameni. Din păcate legătura este mult prea solidă și vizibilă. Asta este lumea. O lume în care formatorii de opinie publică sunt cumpărați de politicieni, în care li se dictează încotro. O lume nebună controlată de oameni bolnavi, prostită și schilodită de capitalism. Cât mi-aș dori să ne putem întoarce la vremurile inocenței, în care singurele griji erau cele ale culturilor din câmpuri, a hrănirii animalelor din curte și a asigurării educației copiilor. În fond, aceasta rămâne în continuare problema esențială a zilelor noastre, doar că noi am cam uitat. Am uitat de unde am plecat și, cum este mai rău, am uitat încotro ne îndreptăm.
E perioada alegerilor eroparlamentare… alegeri ce vor fi câștigate tot de cei ce cumpără cei mai mulți călăi. Nimeni nu știe ce votează. S-a încercat informarea. Structuri mici visează la salvarea a ceva. Dar ce, oameni buni? Ce se mai poate salva când nu există nici un fel de alternativă plauzibilă? Majoritatea electoratului nu se va prezenta la vot. Cei mai mulți oameni vor prefera să facă greșeala de a lăsa aceleași javre meschine să ne fure drepturile, să ne arunce în batjocură acadele și eugenii și să ne prezinte raiul. Ne mulțumim cu orice, fiindcă știm că nu există mai bine. Toți ne dorim binele, dar nici nu știm cum este, căci de-am ști, la un momentdat ne-am ridica, ne-am șterge de noroiul ancestral în care suntem înrăcădinați și am începe să trăim. Am începe să luptăm. Am deschide ochii și am avea încredere în ceva plauzibil. Am crea acel ceva. Am putea fi chiar noi înșine. Cine știe ce valoare se află în interior?
Mă plictisesc spoturile astea cu oameni zâmbitori care ne vor binele… pe care noi ni-l lăsăm atât de ușor luat. M-am săturat și de campaniile mascate de pe site-urile de socializare în care se înjură mereu ceilalți, care n-au făcut, domn’le! Dar ei or să facă… la fel! E suficient cât au furat predecesorii. Acum e rândul lor… să fure! Orice om întreg la minte vede mesajul sincer din spatele oricărei campanii. Doar nu mai suntem atât de naivi încât chiar să mai credem că se va face și pentru noi ceva… de aceiași oameni care au făcut atâta rău. Sunt încrezătoare. Chiar cred că la un momentdat ar putea veni cineva care să ne salveze, dar acest lucru este imposibil până ce nu ne vom debarasa de hoții care nu se mai sature să ne mai fure. Paraziți, căpușe… ne lasă fără sânge, energie ori resurse.
Ascult de atâtea ori în timpul liturghiei cum ne rugăm pentru martirii căzuți pe toate câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, în revoluții... căzuți pentru libertate, demnitate, credință și adevăr... și-mi vine să plâng. Bieții oameni, se zvârcolesc în mormânt când văd în ce și-au pus ei speranțele, pentru ce au îndurat atâtea, pentru ce s-au sacrificat... pentru cine au murit: pentru niște proști, niște lași, niște hoți.
Dar, sigur, nu am spus nimic nou. Poate sunt eu frustrată, poate nu mă pot adapta. Așa mă bucură de fiecare dată când mai aud că a mai fost închis câte un mai mare de al cărui nume chiar mă săturasem. Și nu, nu mă bucur că e vorba de X sau de Y, mă bucur că mai funcționează, din când în când, justiția. Sigur, ar fi și mai bine dacă s-ar legaliza confiscarea averilor. Altfel e totul ca o mică vacanță. Cui nu-i convine să stea trei ani într-o cameră de hotel, să scrie, să ne uite la TV și să aștepte să se termine ca apoi să-și continue vacanța ăn Hawaii. Dacă pușcăria ar mai fi ce era în vremurile apuse… dacă și-ar mânca bătaie până ar rămâne fără suflu, dac-ar rămâne fără tot ce ar fura, atunci da! Atunci ar fi dreptate.
Dar nu este așa. Până una alta rămânem România: săraci, frustrați, batjocorâți, umiliți, înșelați și prostiți de niște mișei. Suntem niște proști, căci le facem jocul, îi susținem pentru un kg de orez și un litru de ulei. Vai de capul nostru cum am ajuns. Bună era melodia aia pe care mă trezeam dimineața pe la începutul anilor 2000 și care îmi marcase deja întreaga existență: ROMÂNIA, TREZEȘTE-TE! Păi da… mai trezește-te odată că te-au îngenuncheat încornorații ăștia, și te-au bătut, te-au violat… ți-au mai făcut și poze și te-au pus pe youtube! Ridică-te! Recâștigă-ți demnitatea și arată-ți valoarea. Te rog. Am încredere în tine! Pune-i pe boșorogii perverși să joace baba oarba cu politicienii și împinge-i în prăpastie. Răsari din nou pe culmile cele mai înalte ale succesului și fii mioritică, pitorească, porumbesciană, eminesciană, enesciană, brâncușiană… dragă Românie!
Un comentariu:
Solutia e una simpla: INAPOI LA HRISTOS! HRISTOS A INVIAT, ROMANI!
Trimiteți un comentariu