E liniște

E liniște. S-a înseninat... undeva în depărtare, la capătul drumului. Se mai văd doar câțiva nori albi, în spatele dealurilor.
Case, pomi, o clanță și țevi. Asta e tot ce văd pe fereastră. Am gândurile atât de risipite încât mi-e aproape imposibil să le adun.
Sunt obosită... prea obosită să mai notez ce mă doare sau ce mă face fericită.
Cred că mi-e somn.
Îmi place ploaia... dar e bun și soarele.