Lume, încotro?

Uneori nici nu mai știi încotro să te îndrepți în viață.
„Interesu-și poartă fesul”, e o vorbă atât de valabilă și de reală. M-am săturat de prostia asta. Când ești bun, ești luat de prost. Toată lumea se folosește de tine atâta timp cât te poate hămăli, cât poți fi fraierul de serviciu. Când nu mai poți, nu mai ești bun de nimic.

Atâta timp cât poți servi oricărei nevoi: materiale, umane, emoționale, de suport, sexuale, de apartenență etc... ești bun. Pe urmă ești nimeni. Uită că mai exiști, sau chiar își lustruiesc posterioarele cu tine. Cam așa funcționează societatea. Să spunem lucrurilor pe nume. Ne-am ascuns destul după o perdea. Oare lumea asta chiar numai la atât a ajuns să se rezume? La a folosi unii pe alții și apoi a-i arunca la tomberon?

Mă întreb...