Puțin, sau chiar deloc

Mă întreb... oare tu ce simți?
Eu nu mai știu. Eu doar mai pot...
...și uneori nici măcar atât.
M-am înconjurat de un preaplin ce-mi dă dureri de stomac
și grele arce de preagol.
Chiar de-am zâmbit și sunt ok,
e drept,
că sunt.
Sunt bine,
numai că uneori,
din mult prea mult senin...
mi-e dor.
Și când mi-e dor, mă zvârcolesc,
și simt cum universul tot
în golu-i infinit și sec...
... mă înghite.

Nu am nevoie de nimic,
Nu știu, nu vreau, nu pot, nu simt.
Sunt bine-n general,
dar chiar și-așa,
patetică și fără ritm,
purtată de un cer preaplin,
mă zvârcolesc cu-n suflet gol,
și mă sufoc în mii de rânduri,
că-i toamnă
și aș da orice...
... pentru puțin și chiar nimic
din tot.