Un nou început, într-un cadru vechi... ce, în fond, este atât de familiar încât mi-era imposibil să nu caut priviri uitate cândva din preaplin.
M-am întors în timp... spre a-mi mai da o șansă. Nimic important nu s-a schimbat: sunt stăpânită de aceeași energie creatoare de altădată, doar că acum nu vă mai opri. Acum numai trecutul îmi mai poate pune piedică.
Nu zic nicio clipă că este ușor. E greu... dar sunt conștientă că orice lucru important se face numai cu efort. Dacă nu doare, nu contează.
Uneori mi-e dor, mi-e frig, mi-e frică... dar totul merge înainte. Sunt uși ce se așteaptă a fi deschise și zăvoare ce se doresc acționate. Știu că în timp tensiunea va dispărea. Știu că vocile din mintea mea vor amuți... iar atunci nu voi mai căuta priviri pe coridoare înghețate, iar drumul de întoarcere prin noapte nu va mai avea mirosul de altă dată.
A trecut puțin, dar se simte ca o veșnicie.
Azi m-am întors înapoi... și am căutat.
Mâine voi merge înainte și nu voi mai privi spre ieri.
Ajunge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu