Într-o
societate gurvernată de duhul migrației, de rebeliune expansionistă și de
nonconformism, pare a fi destul de greu de educat tineretul în vederea
recunoașterii și aprecierii valorilor naționale. Astfel, în contextul
social-politic actual, România are nevoie de forță din partea populației, de
întărire și de recunoaștere, problema afirmării identității naționale fiind mai
mult decât importantă.
Pentru
început, un popor pe ale cărui origini încă se organizeză dezbateri și al cărui
ADN în continuă (trans)formare nu poate certifica nicio teză ocupaționistă -
datorită diversității etnice -, are nevoie de curaj. Este dureros ca români să
privim indiferenți, ori chiar și răniți, cum identitatea noastră națională este
asociată unor popoare ce doar s-au perindat pe teritoriul țării noastre, fără
să facem nimic. Un popor ospitalier, o gazdă perfectă… s-a lăsat vandalizat,
corupt, îngenuncheat tocmai de cei ce i-au
furat buletinul și, deci, identitatea! Tot din prea multă cinste și – poate
– frică, s-a închis în casă și a lăsat musafirii să-și facă de cap.
Identitatea
națională este o expresie ce a prins formă și înțeles în anii’80 ai secolului
trecut, putând fi identificată și cu ideea de sentiment național ori conștiință
națională. Ea presupune atât lupta indivizilor de recunoaștere a
tradițiilor, a valorilor, sentimentelor naționale, cât și nevoia (ori dorința)
de conservare a acestora. Unii sociologi afirmă că momentul oportun de afirmare
a acesteia este criza, de orice fel: culturală, socială, politică etc. Dacă
este astfel, atunci contextul actual este mai mult decât favorabil: în primul
rând, economia României este deficitară. Nu trebuie să fim economiști pentru a
observa că sunt deja ani buni de când visăm la mai bine, dar nu obținem decât
mai răul. Taxele cresc, salariile scad. Disconfortul general atinge cote
inimaginabile. Importăm scump, exportăm ieftin, investim în borduri, lăsăm
clădirile de patrimoniu să se dărâme… căci nu avem fonduri. Pentru aceasta ar
fi necesar de a se trezi sentiment național. A fost o perioadă în care s-a
încercat promovarea produselor alimentare românești prin mediatizarea codului
de bare EAN International aferent României: 594.
Ar trebui insistat pe aceasta. Mai mult, sunt atâtea sectoare rămase
neexploatate (sau slab dezvoltate), de care țara ar putea profita: agricol,
turistic, cultural. O țară pitorească, mioritică, mai frumoasă și mai bogată
poate decât multe altele ce au avut norocul înzestrării locuitorilor cu o
mentalitate mult mai naționalistă, populistă și constructivă.
În al doilea
rând, putem vorbi despre o criza socială, generată de îmbătrânirea națională,
în contextul valurilor de migrații și al sărăciei. Este nevoie de luptă, de
promovarea familiei, de combaterea fenomenului tot mai crescut de abandon al
copiilor în grija altora, ori a abandonului școlar și postnatal. Social este
mai mult decât nevoie de recunoaștere, de inovație – dar nu așa cum este
românul obișnuit, pe principiul improvizației.
Sunt tineri ce pleacă la studii în străinătate și își ascund originile, preferă
să practice în afară meserii la care
în țară nici ironic nu ar gândi, numai pentru că astfel au posibilitatea să își creeze o
familie, un viitor. Tineri buni, valoroși – arhicunoscutul model al eminenților
medici școlarizați în țară și plecați în marile clinici și spitale din lume –
pleacă să-și poată practica meseria onest, să se poată dezvolta, să capete
reputație și recunoaștere. Dar sunt români, și România nu le oferă nimic!
Medici, scriitori, oameni de știință de-a lungul istoriei au fost nevoiți să
renunțe la glie pentru a putea deveni cei ce au fost, căci în țara lor nu erau
doriți. Datorită contextului politic ostil, comunismul, o parte a elitei
românești a luat drumul exilului, afirmând acolo identitatea națională și
primind recunoașterea binemeritată: Constantin Brâncuși, George Enescu, Vintilă
Horia, George Emil Palade, Mircea Eliade, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu,
George Manu (sub coordonarea fizicianului Marie Curie susține la Paris prima
teză despre fizica atomică, fiind prima contribuție importantă într-un domeniu
ce era pe cale să se formeze) et alii.
Din punct de
vedere spiritual, România se confruntă cu un fenomen extrem de important: se
vorbește despre ecumenism, sincretism religios sub masca unității. Se
desfășoară o luptă destul de puternică între un misticism susținut de masele de
credincioși, închinători și sfinți – pe de o parte, și mulțimile de atei,
samsari ai oștilor căzute – pe de altă parte. Un popor ortodox ce luptă fie cu
sufletul, fie cu mintea, pentru o cauză. Se vrea desființarea religiei ca știință,
păgânizarea. Se fac bilanțuri între numărul de spitale și cel de biserici, se
caută orice formă de negare a existenței divine. Românii încep să uite de
Apostolul Andrei, de războiul nevăzut,
de suflet. Se vând pe sine hedonismului, degradării morale și spirituale. Sunt
(sau tind să fie) goi, când pământul își plânge martirajele, sângele vărsat
pentru mântuire, credința.
Și nu în
ultimul rând, ar trebui stimulată identitatea națională în contextul crizei
politice pe care o traversează România. Partidele nu au nimic de a face cu doctrinele
clamate. Românii deja sunt familiarizați (cu) și indiferenți (la) campaniile
electorale și promisiunile mincinoase. Nu mai există putere și opoziție, ci
doar fasole cu ciolan și focuri de artificii. Cât mai frumoase, cât mai
spectaculoase, cât mai stridente. Membrii partidelor migrează după cum se schimbă mandatul. Nu se poate vorbi despre
statornicie față de interesele țării, ci doar de constanță în dobândirea propriei
bunăstări. Papagali cu multe pene colorate politic
conform ultimelor mode. Ne este
greu să credem că au existat un Mircea cel Bătrân, un Ștefan cel Mare ori Mihai
Viteazul, pentru ca țara să fie de vânzare.
Astfel, cu o țară
cu orașe pitorești, cu munți, râuri, mare și rezervații naturale, cu oameni frumoși, cu o inteligență mai mult sau
mai puțin explorată, într-un moment când clasa politică autohtonă ne
îngenunchiază, livrându-ne altor spații, și viitorul ne acoperă, trebuie să ne
amintim faptul că nu este suficientă o singură inițiativă. Identitatea
națională trebuie să fie afirmată! Avem nevoie de tineri care să-și asume
responsabilități referitoare la marile proiecte de reformare a țării. Avem
nevoie să ne repatriem valorile, să formăm o nouă elită, să investim în
prezentul și viitorul nostru, dacă tot nu mai putem schimba nimic din trecut.
Avem nevoie să fim mândri că suntem români, să fim mândri că sunt și alții
români și să-i ajutăm pe toți conaționalii noștri să trăiască în același
spirit. E nevoie de fapte, de acțiune, de curaj și dreptate.
Capul plecat sabia nu-l taie…, dar nici soarele nu-l vede! Avem nevoie
de România.
„Eu nu pot lua ca exemplu decât neamul nostru. De la daci, «cei mai
viteji dintre traci», la daco-romani şi vlahi e ceva vreme, iar de la aceştia
la români există toate popoarele migratoare şi invadatoare, până a se ajunge la
munteni, moldoveni şi ardeleni, finalizându-se după sute de ani într-un popor
român şi o ţară, România.” (Gheorghe Ionescu)
