luni, ianuarie 13, 2014

Fii Român!




Într-o societate gurvernată de duhul migrației, de rebeliune expansionistă și de nonconformism, pare a fi destul de greu de educat tineretul în vederea recunoașterii și aprecierii valorilor naționale. Astfel, în contextul social-politic actual, România are nevoie de forță din partea populației, de întărire și de recunoaștere, problema afirmării identității naționale fiind mai mult decât importantă.
Pentru început, un popor pe ale cărui origini încă se organizeză dezbateri și al cărui ADN în continuă (trans)formare nu poate certifica nicio teză ocupaționistă - datorită diversității etnice -, are nevoie de curaj. Este dureros ca români să privim indiferenți, ori chiar și răniți, cum identitatea noastră națională este asociată unor popoare ce doar s-au perindat pe teritoriul țării noastre, fără să facem nimic. Un popor ospitalier, o gazdă perfectă… s-a lăsat vandalizat, corupt, îngenuncheat tocmai de cei ce i-au furat buletinul și, deci, identitatea! Tot din prea multă cinste și – poate – frică, s-a închis în casă și a lăsat musafirii să-și facă de cap.   
Identitatea națională este o expresie ce a prins formă și înțeles în anii’80 ai secolului trecut, putând fi identificată și cu ideea de sentiment național ori conștiință națională. Ea presupune atât lupta indivizilor de recunoaștere a tradițiilor, a valorilor, sentimentelor naționale, cât și nevoia (ori dorința) de conservare a acestora. Unii sociologi afirmă că momentul oportun de afirmare a acesteia este criza, de orice fel: culturală, socială, politică etc. Dacă este astfel, atunci contextul actual este mai mult decât favorabil: în primul rând, economia României este deficitară. Nu trebuie să fim economiști pentru a observa că sunt deja ani buni de când visăm la mai bine, dar nu obținem decât mai răul. Taxele cresc, salariile scad. Disconfortul general atinge cote inimaginabile. Importăm scump, exportăm ieftin, investim în borduri, lăsăm clădirile de patrimoniu să se dărâme… căci nu avem fonduri. Pentru aceasta ar fi necesar de a se trezi sentiment național. A fost o perioadă în care s-a încercat promovarea produselor alimentare românești prin mediatizarea codului de bare EAN International aferent României: 594. Ar trebui insistat pe aceasta. Mai mult, sunt atâtea sectoare rămase neexploatate (sau slab dezvoltate), de care țara ar putea profita: agricol, turistic, cultural. O țară pitorească, mioritică, mai frumoasă și mai bogată poate decât multe altele ce au avut norocul înzestrării locuitorilor cu o mentalitate mult mai naționalistă, populistă și constructivă.
În al doilea rând, putem vorbi despre o criza socială, generată de îmbătrânirea națională, în contextul valurilor de migrații și al sărăciei. Este nevoie de luptă, de promovarea familiei, de combaterea fenomenului tot mai crescut de abandon al copiilor în grija altora, ori a abandonului școlar și postnatal. Social este mai mult decât nevoie de recunoaștere, de inovație – dar nu așa cum este românul obișnuit, pe principiul improvizației. Sunt tineri ce pleacă la studii în străinătate și își ascund originile, preferă să practice în afară meserii la care în țară nici ironic nu ar gândi, numai pentru că  astfel au posibilitatea să își creeze o familie, un viitor. Tineri buni, valoroși – arhicunoscutul model al eminenților medici școlarizați în țară și plecați în marile clinici și spitale din lume – pleacă să-și poată practica meseria onest, să se poată dezvolta, să capete reputație și recunoaștere. Dar sunt români, și România nu le oferă nimic! Medici, scriitori, oameni de știință de-a lungul istoriei au fost nevoiți să renunțe la glie pentru a putea deveni cei ce au fost, căci în țara lor nu erau doriți. Datorită contextului politic ostil, comunismul, o parte a elitei românești a luat drumul exilului, afirmând acolo identitatea națională și primind recunoașterea binemeritată: Constantin Brâncuși, George Enescu, Vintilă Horia, George Emil Palade, Mircea Eliade, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu, George Manu (sub coordonarea fizicianului Marie Curie susține la Paris prima teză despre fizica atomică, fiind prima contribuție importantă într-un domeniu ce era pe cale să se formeze) et alii.
Din punct de vedere spiritual, România se confruntă cu un fenomen extrem de important: se vorbește despre ecumenism, sincretism religios sub masca unității. Se desfășoară o luptă destul de puternică între un misticism susținut de masele de credincioși, închinători și sfinți – pe de o parte, și mulțimile de atei, samsari ai oștilor căzute – pe de altă parte. Un popor ortodox ce luptă fie cu sufletul, fie cu mintea, pentru o cauză. Se vrea desființarea religiei ca știință, păgânizarea. Se fac bilanțuri între numărul de spitale și cel de biserici, se caută orice formă de negare a existenței divine. Românii încep să uite de Apostolul Andrei, de războiul nevăzut, de suflet. Se vând pe sine hedonismului, degradării morale și spirituale. Sunt (sau tind să fie) goi, când pământul își plânge martirajele, sângele vărsat pentru mântuire, credința.
Și nu în ultimul rând, ar trebui stimulată identitatea națională în contextul crizei politice pe care o traversează România. Partidele nu au nimic de a face cu doctrinele clamate. Românii deja sunt familiarizați (cu) și indiferenți (la) campaniile electorale și promisiunile mincinoase. Nu mai există putere și opoziție, ci doar fasole cu ciolan și focuri de artificii. Cât mai frumoase, cât mai spectaculoase, cât mai stridente. Membrii partidelor migrează după cum se schimbă mandatul. Nu se poate vorbi despre statornicie față de interesele țării, ci doar de constanță în dobândirea propriei bunăstări. Papagali cu multe pene colorate politic conform ultimelor mode. Ne este greu să credem că au existat un Mircea cel Bătrân, un Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazul, pentru ca țara să fie de vânzare.
Astfel, cu o țară cu orașe pitorești, cu munți, râuri, mare și rezervații naturale, cu oameni frumoși, cu o inteligență mai mult sau mai puțin explorată, într-un moment când clasa politică autohtonă ne îngenunchiază, livrându-ne altor spații, și viitorul ne acoperă, trebuie să ne amintim faptul că nu este suficientă o singură inițiativă. Identitatea națională trebuie să fie afirmată! Avem nevoie de tineri care să-și asume responsabilități referitoare la marile proiecte de reformare a țării. Avem nevoie să ne repatriem valorile, să formăm o nouă elită, să investim în prezentul și viitorul nostru, dacă tot nu mai putem schimba nimic din trecut. Avem nevoie să fim mândri că suntem români, să fim mândri că sunt și alții români și să-i ajutăm pe toți conaționalii noștri să trăiască în același spirit. E nevoie de fapte, de acțiune, de curaj și dreptate.
Capul plecat sabia nu-l taie…, dar nici soarele nu-l vede! Avem nevoie de România.


„Eu nu pot lua ca exemplu decât neamul nostru. De la daci, «cei mai viteji dintre traci», la daco-romani şi vlahi e ceva vreme, iar de la aceştia la români există toate popoarele migratoare şi invadatoare, până a se ajunge la munteni, moldoveni şi ardeleni, finalizându-se după sute de ani într-un popor român şi o ţară, România.” (Gheorghe Ionescu)




Un comentariu:

Charle M spunea...

Sentimentul romanesc al fiintei!

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...