First things... first

Prima postare pe 2014. Cu întârziere... pentru a fi în spiritul responsabililor de luminițele din oraș, care nu se grăbesc să le demonteze deși au trecut cam toate sărbătorile. Mă gândesc că poate așteaptă anul nou chinezesc.
Este o variantă.

Oricum, eu sunt doar foarte leneșă ocupată, așa încât abia mai găsesc un moment de răgaz între două filme... Se întâmplă ceva foarte ciudat. Odată cu vârsta prioritățile se schimbă, gândurile se maturizeză, devin serioase (poate chiar triste dacă ar fi să le văd prin ochii unui copil... însă extrem de palpitante în realitatea mea). Nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi ajunge să privesc cu atâta entuziasm și totodată seriozitate spre lucruri lumești atât de firești: serviciu, rate, casă, copii. Am crescut. Încep să îmi schimb prioritățile, încep să vreau, să sper, și poate uneori chiar să disper.

Deocamdată asta mi-a adus noul an: speranță, dorință de nou, încredere.