joi, ianuarie 16, 2014

And I would do anything...

În dragoste, ca la război, pentru a putea ieși victorios, trebuie să lupți chiar cu riscul de a-ți pierde viața...



Îmi plac florile. Pot spune chiar că le ador. E ceva din perfecțiunea lor care mă face să cred că niciodată nu ne vom putea compara cu ele. Florile iubesc cu adevărat: iubesc florile, cerul, ploaia, pământul... și se jertfesc pentru lacrimile, fițele, fasoanele ori talentele noastre, fără ca măcar să se vaite o dată. Ele tac și-și exprimă iubirea infinită... se jertfesc și după ce le rupem. Noi le curmăm viața, ele ne dau mireasma lor în dar... și nu se vestejesc decât când chiar și-au pierdut toată forța de a mai lupta. Mă fascinează orice floare... mi-aș dori să știu să le vorbesc. O văd pe mama primăvara cum se străduiește să se înconjoare de ele... fiecare cmp al curții ori al casei (incluzand balcoanele ori holurile) trebuie să aibă culoarea și magia lor. O văd cum le vorbește, le cântă: le iubește. Și ele o iubesc pe ea, de aceea se mențin vii, frumoase, înmiresmate. Nicăieri nu am văzut vreodată flori mai frumoase și mai înmiresmate ca la mami. Vara, curtea casei ei poate fi ușor confundat cu Edenul. Chiar și merii o iubesc și se străduiesc să le țină la aceeași înălțime... crescând fructe mari, multe și delicioase. Florile ne învață multe despre a fi umani... despre dragoste, despre devotament... despre sacrificiu. Florile și animalele. Cine nu iubește și nu se înconjoară de acestea nu va putea niciodată vedea frumusețea creației divine.

Niciun comentariu:

Despre bucuria de a oferi

Astăzi a fost despre bucuria de a oferi. De fapt, luna decembrie despre asta este. Nu știu cum se face dar atunci când se lasă frigul... oa...