Sunt momente în viața unui om când se află în fața unor decizii ce par poate mult prea greu de luat...
Într-o intersecție avem mai multe direcții posibile. Uneori unele dintre ele sunt din start scoase din calcul datorita restricțiilor... fie vorbim de interzis, limitare cu excepție specială, drum cu restricție temporară, limită de gabarit etc, însă de cele mai multe ori sunt totuși cel puțin două direcții posibile (viabile)
. Dacă știm exact unde vrem să ajungem, alegera se realizează aproape involuntar sau mai exact subconștient... când știm (măcar cu aproximație) unde vrem/trebuie să ajungem, dar nu știm exact drumul, ne poate lua o clipă să decidem în funcție de diferite coordonate: direcția de mers, distanță, trafic etc.
Dar când ne aflăm în fața unei intersecții, nu știm unde vrem să ajungem... și mai suntem presați și de cei din spatele nostru pe care îi blocăm... este cel mai rău. Trebuie să pornim... purtând anxietatea deciziei ce ar putea fi extrem de rea. Poate drumul ales ne va aduce exact în punctul din care am plecat.... și atunci nu am făcut decât să consumăm combustibil aiurea și să ne pierdem timpul. Poate că drumul ales ne duce într-o înfundătură, situație oarecum similară cu prima... dar mai există și varianta ca drumul ales să ne ofere foarte multe perspective.
Sunt momente când oricât de greu ar părea, trebuie să ne prindem de ceva, când nu ne mai putem permite luxul de a avea pretenții, jene ori rețineri. Uneori pur și simplu trebuie să acționăm, purtând în permanență în gând speranța că am făcut ceea ce trebuie.
E greu...
Într-o intersecție avem mai multe direcții posibile. Uneori unele dintre ele sunt din start scoase din calcul datorita restricțiilor... fie vorbim de interzis, limitare cu excepție specială, drum cu restricție temporară, limită de gabarit etc, însă de cele mai multe ori sunt totuși cel puțin două direcții posibile (viabile)
Dar când ne aflăm în fața unei intersecții, nu știm unde vrem să ajungem... și mai suntem presați și de cei din spatele nostru pe care îi blocăm... este cel mai rău. Trebuie să pornim... purtând anxietatea deciziei ce ar putea fi extrem de rea. Poate drumul ales ne va aduce exact în punctul din care am plecat.... și atunci nu am făcut decât să consumăm combustibil aiurea și să ne pierdem timpul. Poate că drumul ales ne duce într-o înfundătură, situație oarecum similară cu prima... dar mai există și varianta ca drumul ales să ne ofere foarte multe perspective.
Sunt momente când oricât de greu ar părea, trebuie să ne prindem de ceva, când nu ne mai putem permite luxul de a avea pretenții, jene ori rețineri. Uneori pur și simplu trebuie să acționăm, purtând în permanență în gând speranța că am făcut ceea ce trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu