În sfârşit...

...simt că a venit toamna. Aştept cam de mult timp acest moment magic... Plouă încet dar neîntrerupt, e o feerie! Nu se mai aud nici maşinile alunecând pe strada şi nimic, decât apa ce se izbeşte de acoperişul casei şi se prelinge pe urmă pe geam şi în cele din urmă în grădină... Plouă aşa de dimineaţă... miroase a toamnă! Cerul cândva doar traversat de nori, a devenit chiar el, în esenţa lui, un nor. E ca un vis acum, niciodată nu am ştiut să mă bucur de acest sunet uniform, pavat cu intenţii de tunete şi fulgere. E superb... e toamnă... şi plouă!

[Mwhahaha, motivul principal pentru care nu mă întorc la Vâlcea]