Sunt momente când mă răpune oboseala atât de rău încât abia îmi mai pot ține ochii deschiși. Acelea sunt, de regulă, momentele în care vreau să scriu, să citesc și să-mi fac treaba. Oricum ar fi, ultimul lucru pe care l-aș face în astfel de clipe ar fi să dorm sau să stau întinsă. M-ar deprima. Totuși, problema intervine în situația în care trebuie să interacționez... căci devin extrem de francă și mult mai puțin tolerantă. Poate greșesc, poate doar sunt eu ignorantă... însă în astfel de ipostaze aș vrea să nu existe nimeni în jur, căci aș putea transforma o discuție de ceai într-o polemică interminabilă.
În general am ajuns la concluzia că sunt două lucruri care mă enervează (constant):
1. Corecturile greșite
2. „Călcătorii pe nervi” (cicălitorii)
Din prima categorie fac parte persoanele care se considera net superioare masei... (...) ... și realizează o corectură greșită asupra unui lucru care inițial era bine făcut (poate se întâmplă asta din nevoia de uniformitate), iar în a doua categorie intră cei ce cred că te cunosc atât de bine, poate mai bine decât te cunoști tu însuți, și pretind atât de insistent că știu ce simți/gândești/vrei/visezi... și se bagă cu picioarele în viața ta. Mda.
În general am ajuns la concluzia că sunt două lucruri care mă enervează (constant):
1. Corecturile greșite
2. „Călcătorii pe nervi” (cicălitorii)
Din prima categorie fac parte persoanele care se considera net superioare masei... (...) ... și realizează o corectură greșită asupra unui lucru care inițial era bine făcut (poate se întâmplă asta din nevoia de uniformitate), iar în a doua categorie intră cei ce cred că te cunosc atât de bine, poate mai bine decât te cunoști tu însuți, și pretind atât de insistent că știu ce simți/gândești/vrei/visezi... și se bagă cu picioarele în viața ta. Mda.
Un comentariu:
Chiar nu merita efortul de a ne impiedica de astfel de situatii si oameni!
Trimiteți un comentariu