miercuri, august 02, 2017

Fragment...

Mai trage o dată și, cu privirea pierdută în zare, aruncă țigarea pe jumătate arsă, pe marginea coșului. Nu știe și nu vrea să vadă, nu înțelege, iar cuvintele par oricum de prisos. S-a antrenat multă vreme pentru a-și ascunde emoțiile și, după atâtea fantezii efemere, întregul ritual pare doar o copie nereușită a unui film rusesc.
Trage aer în piept și își coboară mai jos sprâncenele. Strânge mâna firavă a străinei de lângă el... Pentru o clipă. Apoi își amintește că slăbiciunea nu reprezintă decât un cuvânt pe care și-a impus de mult să-l uite.
Oftează, în timp ce se desprinde de conturul fantomatic al femeii... Rămâne o umbră în urma lui. O simplă anecdotă în cartea vieții sale. Aștepta ceva diferit, dar soarta părea să-i servească doar replici. Mereu același tipar, mereu aceeași emoție și nimic autentic. Sătul de sine, privește înainte, fără a asculta șoapta vântului sau suspinul ei.
Privește înainte, când singura alternativă rămâne un prezent confuz ce nu poate fi elucidat din cauza fumului...

Niciun comentariu:

Despre bucuria de a oferi

Astăzi a fost despre bucuria de a oferi. De fapt, luna decembrie despre asta este. Nu știu cum se face dar atunci când se lasă frigul... oa...