Este primul an în care nu mi-am celebrat blogul... şi, culmea! Acest lucru s-a întâmplat tocmai acum, când a făcut 10 ani!! Copilul meu cel mare...
Mă tot gândeam cum obişnuiam să scriu...zilnic... şi despre orice. Nu îmi lipsea nimic. Consemnam aici tot. Asta a fost înainte de a exista Facebook-ul, care, oarecum, mi-a furat cuvintele. M-am obişnuit să fie mai comod să arunc o fotografie, o stare și, eventual, un emoticon, decât să pierd timp descriind emoții şi trăiri pe care, parcă, de când cu tehnologizarea exagerată a vieţii noastre, nu mai ştim să le trăim.
Şi totuşi mereu am iubit reportajele şi descrierile. Îmi place să povestesc şi, mai ales, să fac recomandări. Până la urmă, în meseria mea, asta ştiu să fac cel mai bine: să analizez.
Aşa că, de dragul acestui vechi prieten, blogul meu, îmi dau jos zidurile şi mă descopăr publicului atât de drag mie.
Noapte bună!
Vă îmbrățişez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu