Se zice că adevăratele prietenii se leagă undeva în copilărie.
Așa o fi.
Totuși, chiar dacă sunt o fire sociabilă și destul de săritoare, nu pot spune că mă atașez prea mult sau irevocabil de oameni. Sunt totuși dificilă și destul de greu de mulțumit pe termen lung, mai ales datorită tendinței mele spre insabilitate.
Dar azi nu este despre mine...
... azi este despre o fată extraordinară care a rămas consecventă în raport cu mine, chiar și atunci când eu am oscilat.
Această fată extraordinară este prietena mea, colega mea de bancă din liceu, Adina (personaj des întâlnit în paginile mai vechi ale blogului meu).
Acum câteva luni, mai exact în 18 iunie, îmi planificasem să fiu la București, să pot sărbători alături de Adina cei 10 ani de prietenie. La acel moment îi pregătisem următorul material:
Bun, de ce tocmai astăzi este despre ea?
E ușor de intuit.
Astăzi a mai adăugat un trandafir în buchetul vieții... Și deși mi-am dorit să fiu lângă ea, am considerat că este mai bine să amân întâlnirea, dată fiind cantitatea destul de însemnată de virusuri pe care o port în momentul de față.
Adina este omul care chiar mi-a demonstrat că FAMILIA nu înseamnă SÂNGE.
Când eram mică îmi doream mult să am o soră. Nu îmi ajungeau cei doi frați, cu toate că îi iubeam enorm...
... Când am crescut, am primit-o. Exact când am avut cea mai mare nevoie de ea!
Nu știu care ar fi cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima ce simt.
Dar sunt sigură că ea știe oricum.
Moșica...
... TE IUBIM!
(îmi transmite Nutz că și el te iubește... așa că... suntem doi! Ha!).
PS: Cred că felicitările cele mai mari trebuie să le adresăm părinților tăi extraordinari care au avut inspirata idee de a te aduce pe lume. Dumnealor le datorez totul! Nu știu dacă au realizat vreodată (deși sunt destul de sigură că da) ce comoară au!
LA MULȚI ANI, draga mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu