Astăzi, luni, 22 octombrie 2007, începând cu ora 19,00, am fost prezenţi în sala teatrului Anton Pann pentru a viziona o piesă aparţinând actorului contemporan Valentin Nicolau. Este vorba despre piesa "Uzina de plăceri SA", în regia lui Alexandru Berceanu, jucată de actorii Teatrului Nottara, Bucureşti, chiar la noi, la Râmnicu Vâlcea. Spectacolul, despre oameni singuri, tineri şi bătrâni, care-şi intersectează din întâmplare destinele, inventând o altă realitate, jucându-se, visând pentru a trece mai uşor peste cenuşiul şi greul vieţii, i-a adus pe scena pe Virgil Ogăşanu, Crenguţa Hariton, Dan Bordeianu şi Ilie Anda.
Desigur, am fost şi eu prezentă, alături de direcţiunea şcolii, doamna dirigintă şi alţi membri ai consiliului profesoral şi, normal, alături de colegii mei. Trebuie să mărturisesc faptul că m-am distrat şi am savurat din plin această interpretare. Am trăit parcă rolurile şi am urmărit fiecare mişcare, transpunându-mă parca, pe mine pe scena, în faţa sutelor de feţe uimite.
Ah, cât de mult mai am de rătăcit până să ajung şi eu asemeni marilor nume ale teatrului, dar… voi lăsa timpul să îmi aducă experienţa !
(Eu şi Dany… cred că ne uitam în fotografiile colegilor, ce urmează –sper - să le primim cât mai curând.)
(Da, eu ca de obicei lângă dragii mei de la a IX-a A : Dany, Daniela şi Iohana)
(Cam întuneric ce-i drept, dar vă asigur eu că sala era aproape plină ochi.)
Desigur, am fost şi eu prezentă, alături de direcţiunea şcolii, doamna dirigintă şi alţi membri ai consiliului profesoral şi, normal, alături de colegii mei. Trebuie să mărturisesc faptul că m-am distrat şi am savurat din plin această interpretare. Am trăit parcă rolurile şi am urmărit fiecare mişcare, transpunându-mă parca, pe mine pe scena, în faţa sutelor de feţe uimite.
9 comentarii:
Piesa de teatru a fost destul de interesantă... debutul, primele 5 minute, păreau să anunţe ceva interesant. Cu toate astea, m-a cam dezamăgit ce-a urmat. Prima jumătate a fost, dezamăgitoare, cel puţin, nu pe gustul meu...
A doua parte, însă, chiar mi-a plăcut, sfârşitul melancolic m-a surprins plăcut ^.^
Jocul de scenă al lui Virgil Ogăşanu a fost genial *.*
Mi-a plăcut ideea cu ceasul ce parea mereu sa-l amagească pe "tătăiţă"...
^_^ Aştept cu nerăbdare următoarea piesă pe care o vom vedea împreună
Bravo,Silvia!
Ai sesizat unul dintre laitmotivele piesei!
Să vedem cine le enumeră şi pe celelalte!
Sincer, mie mi-a placut cum de fiecare data cartile nu se aflau la locul lor "Pai bine mai, unde v-am zis eu sa stati, si voi unde sunteti?"
Oricum, multumesc Heliana pentru remarca!
Corect! era vorba despre Voltaire!
Lui i se adresa "bătrânul"...Oare de ce simţea această nevoie?
Consider ca batranul simtea nevoia de a comunica, in acest caz cu obiectele, intrucat singuratatea nu ii dadea pace, spalandu-i oarecum mintile...
De ce lui Voltaire? Inca ma mai gandesc si incerc sa gasesc o legatura... nu cred ca are a face cu spiritul critic pe care scriitorul francez il avea fiid de asemenea cunoscut pentru independenta sa si pentru faptul ca era spiritul cel mai inalt al epocii sale...
Totodata batranul simtea lipsa iubitei sale din tinerete, Emilia (sper sa nu fi incurcat numele), a carei lipsa il aducea de multe ori in stare de confuzie (momentul dansului), reprezentand totodata o pagina importanta din viata sa, pe care obisnuia sa o rememoreze, sa o aduca in discutie, prin intermediul pozelor...
imi cer scuze pentru repetitii... (graba strica treaba)
Multumesc mult pentru aprecieri, vara asta am fost la Rm. Valcea, la un curs, chiar la liceul tau si am ramas impresionata de oras si bineinteles de liceu. Cu voi, cu multi din tineri de azi, VIITORUL SUNA BINE. Asa un pic , ma mindresc si eu ca am contribuit la formarea unei generatii super. Succes.
Nectara
Imi amintesc ca mi-ati spus ca veti veni la Valcea... si va promisesem sa va arat orasul... Oricum, ma bucur ca v-a placut (atat orasul cat si scoala mea :D ...)
Cand mai veniti... ma voi tine de cuvant!
Trimiteți un comentariu