Dangerous Man

Recent am pus ochii pe o trupă abia înfințată dar foarte promițătoare... Soul Serenade... muzică deloc comercială, voci superbe, talent mult...

Sometimes life seems like chapters of goodbyes

În interiorul meu se dă o luptă groaznică.
E 25. De azi, fiecare 25 al lunilor ce urmează va aduce o nouă emoție, până ce voi putea răsufla liniștită - indiferent de rezultat - spunând că tensiunea a luat sfârșit. Sper să fie bine și-mi doresc să fie bine. Oricum nu mai contează, acum drumul merge numai înainte, nu mai există cale de întoarcere. E scris acolo sus un plan pentru fiecare.

Și așa cum v-am obișnuit deja... nu se poate fără piesa sufletului meu:

A căzut o frunză-n calea ta

Citeam ceva povestiri cu tâlc să uit că nu mă simt tocmai grozav... și am dat întâmplător peste o astfel de istorioară ce începea cu niște versuri pe care mi le cânta mereu mami când eram mică.
Moment de melancolie...

Nimeni nu o spune și nu o fredonează precum mami...
... vocea copilăriei mele, cele mai calde și mai dulci tonuri...
Am căutat acum piesa pentru a-mi aminti cum era linia melodică... și o ascult, dar nu se compară cu vocea angelică a iubitei mele mame. Cu toate astea, piesa principală îmi răsună în timpan pe fundal, iar ca voce principală o aud pe a ei, scoasă din memorie, dar bine conservată, ca o icoană, ca o cântare sacră.

Te iubesc mami :).

Povestiri din cripta...

... Clujului. Mai exact din minunatul și extraurbanul (că altfel nu îl pot numi) Florești.

Astăzi am avut o zi destul de interesantă. Mai exact oribilă și obositoare. Și de parcă nu îmi era de ajuns că am fost toată ziua pe fugă (că doar toți provincialii au revenit în Cluj și se găsesc - la fel ca și mine de altfel - să își rezolve în prima zi problemele), m-am mai trezit și acum cu o plimbare ce nu o gândisem atât de agitată.

A început cam așa...
... ora 21 și ceva... vine Mike acasă. Este ziua lui de naștere... ne așteptam să nu fie complet treaz, dar... SURPRIZĂ! În fine, îi dăm cadouri, îl pupăm și... zice să ne trateze cu ceva băutură spirtoasă pe care a primit-o de la un prieten. Spun băutură spirtoasă întrucât încă ne este neidentificabilă, neaparținând în totalitate niciunei clase de compuși alcoolici normali. Măh rog, ne întreabă dacă am luat noi cola. Ooops... (cola să meargă cu băutura)... și, cum nu eram tocmai mulțumită de simplitatea cadoului meu, am zis să fac ceva drăguț pentru el și să merg într-o aventură să caut Cola. Merg împreună cu Ana.

 Ora 22... plecăm. Mergem, mergem, mergem... primul magazin: închis. Al doilea: închis. Mergem la strada principală, tot ce putea fi... închis. Baruri: închise. Normal că și semnale (sonore și luminoase) de la diverse clase de cimpanzei, ne însoțeau. În fine, ne gândim să mergem până la primărie să vedem dacă nu găsim cumva ceva pe acolo (3 stații depărtare de unde ne aflam noi)... ajungem până acolo, vedem numai magazine închise... ne întoarcem. Ajungem de unde plecaserăm, când, peste stradă, vedem o lumină... traversăm, era un magazin alimentar... închis, de asemenea. Mergem pe acea stradă tot mai profund, înșelate fiind de pancartele luminate ale diverselor baruri închise ori vulcanizări și chiar servicii funerare... până ce ne plictisim și zărim un cuplu, cam singurii oameni pe care îi întâlniserăm până la acel moment. Era deja aproape 23. Întrebăm de un non stop și ni se indică unul (mai exact singurul) undeva mai departe de primărie, pentru cunoscători mai departe de cimitir, spre cartierul Cetatea fetei. Ceea ce însemna că trebuia să ne ducem  înapoi după ce abia ajunseserăm aproape de casă, sau în fine, măcar prin zona noastră... și mergem, și mergem, și mergem.... ajungem la primărie, aceeași onaniști pe care îi zăriserăm și pe care îi evitaserăm și prima dată, mai mergem, ajungem la cimitir, nu se zărea nimic decât un magazin Profi. Ajungem la el și scria mare PROGRAM 07-22. Era 23.20... noi încă eram în căutarea unei amărâte de sticle de COLA! Dacă am ajuns până aici, nici că ne mai dăm bătute, și mergem înainte... până ce, la un momentdat, în scara unui bloc observăm un afis pe care scria "Legume și fructe proaspete" și un individ comandând ceva din exterior. ÎN SFÂRȘIT aveam să ne îndeplinim și noi misiunea. Când să comand, mă sună Mike că să nu mai iau că e deja târziu, să venim acasă... normal că nu știa că am găsit ceva... În fine, am cumpărat și am mai bătut o dată drumul, am mai fost speriate de o serie de flashuri, claxoane și onomatopee ori alte interjecții animalice dorite a fi interesante.
Ajungem acasă... după 2 ore de plimbare... Mike aștepta să se culce! :)) Am ciocnit un pahar de Cola și s-a spart gașca... S-a meritat! :))

La mulți ani Mike!

PS: Mă gândeam eu când eram la magazinul acela că parcă mai e ceva de cumpărat... Nu mai este hârtie igienică!! Ar trebui să mai fac un drum, că acum știu unde este.

Mno, hai pa ș-un praz verde (că tot olteancă rămân!)

Viața mea în imagini...

Săptămâna ce tocmai se încheie astăzi, am petrecut-o în majoritate la Vâlcea. Am reușit să mă întâlnesc - poate și doar fugitiv - cu foarte mulți prieteni... și majoritatea m-au întrebat, în principiu, care mai e viața mea... ce am mai făcut, ce mai fac șamd.
Eh, azi am descărcat pozele din telefon, poze din această minunată și mult răvnită vacanță, și m-am gândit să le acord lor acest privilegiu de a vorbi pentru mine :).
Astfel,
am învățat că "viața e un maraton", așa că de regulă cel mai mult timp mi-l pentrec la școală ori învățând, restul timpului liber este doar Cancan :P.

Iertarea

E atât de uşor să fim răutăcioşi, să-i blamăm pe cei din jurul nostru, ignorându-ne şi iertându-ne propriile fărădelegi...

...

Citeam mai devreme o cărticică superbă pe care am primit-o de la un călugăr. Este despre IERTARE. Da, şi citeam, citeam, citeam... şi mi se trezeau sentimente de vinovăţie, de compasiune, de milă faţă de mine însămi... şi când să o termin, mi-am amintit de un incident de la un examen, incident ce m-a marcat de atunci şi mi-a jignit întreaga fiinţă, ori mai bine zis întreg orgoliul, şi de care îmi amintesc de fiecare dată când mai citesc câte o carte.

...

E greu a ierta cu adevărat. Degeaba stăm tăcuţi, degeaba nu precizăm, atâta timp cât ascundem în interior supărarea şi regretul reacţiei. Este adevărat, nimănui nu îi pasă de cine sunt cei din jurul său, nimeni nu are demnitatea de a aprecia sincer oameni despre care nu ştie nimic, nimeni nu are de unde să cunoască adevărata valoare... şi majoritatea tindem să catalogăm şi să etichetăm conform teoriei maselor... şi doare. Toată viaţa m-am zbătut să fiu excepţia de la regulă, să nu aparţin unor generalizări... şi numai de ele mă izbesc.

Dar din păcate nu putem evita asta. Mi-aş dori să pot ierta... cu adevărat. În general pot, dar unele lucruri sunt aproape inadmisibile.

Când nu cunosc, mai bine tac din gură.

My valentine

Citindu-mi mailurile, am dat şi peste un articol despre această melodie a fostului membru The Beatles, respectiv Paul McCartney... mi-a plăcut în mod deosebit videoclipul al cărui protagonişti sunt Natalie Portman şi Johnny Depp. 

Melodia este tradusă în limbajul semnelor şi consider că transmite destul de fidel mesajul versurilor.
Superbă idee!

Congrats

Un Paşte Fericit!

Şi uite că a mai trecut un an...
Sunt sigură că pe mesele celor mai mulţi dintre dumneavoastră stau bine colorate ouăle, rumeniţi şi lucioşi cozonacii... şi multe vase nestrânse.... Just sayin' :))...

Vă doresc tuturor să aveţi numai gânduri bune (măcar astăzi dacă în rest nu vă lasă Aghiuţă - eventual dormiţi toată ziua pentru a nu fi tentaţi să stricaţi buna dispoziţie a celor din jur), împliniri... şi tot ce vă doriţi.

Un Paşte fericit!

PS: Nu faceţi abuz de mâncare, alcool, apeluri la salvare (lăsaţi bieţii oameni în linişte măcar de Paşte că şi aşa nu pot fi lţngă cei dragi) şi nu urcaţi băuţi la volan.

Ah, and one more thing... LA MULŢI ANI TATI! 

Ce vedem la cinema...

Sunt putin pe fuga dar trebuie sa fac doua recomandari:
 1. Titanic 3D
 
2. American Pie Reunion
 

 Am vazut weekendul acesta ambele filme la Hollywood Multiplex si trebuie sa recunosc ca sunt geniale! Nu stiu pana cand vor mai rula, dar cu siguranta vor aduce incasari frumoase tuturor cinematografelor din tara si din afara. Calitatea 3D a renumitului film de sfarsit de secol XX este socanta. Mai apar cateva secvente noi foarte bine inserate, insa fara a schimba in vreunfel binecunoscuta poveste. Iar in ceea ce priveste ultimul episod al seriei de comedie "American Pie", readuce in scena protagonistii primului episod, intr-o aura cu totul noua, insa cu o fidelitate extraordinara a secventelor umoristice. A trezit rasetele intregii sali si sunt convinsa ca nu poate lasa pe nimeni indiferent in fata comicului de situatie atat de bine tranfigurat artistic dupa realitatea imediata. Acestea fiind spuse, revin la studiul meu intens. haha... ...vi le recomand calduros pe amandoua si astept pareri.

Undă verde la comentarii

Întrucât nu mai am Facebook și vreau să revin la vechile mele obiceiuri, și cum observ că foarte multă lume a părăsit blogosfera în favoarea binecunoscutului site de socializare, am reactivat posibilitatea postării comentariilor la articolele prezente pe blogul meu - mi-aș dori totuși ca aceia ce nu au nimic de spus sau dețin un limbaj licențios ori o exprimare agresivă sau vulgară, ori pur și simplu au mâncărimi în fund, să se abțină și să treacă mai departe. Sper să reprind și dragostea pentru scris și să renunț și la multitudinea inhibițiilor de toate felurile.

Weekend

Am avut niște ultime zile destul de pline și de interesante. Viața e atât de frumoasă fără Facebook, aproape că și uitasem. În Cluj, pe 1 Aprilie, Dumnezeu s-a ținut de păcăleli... a nins. Dar nu așa, oricum, ci cu niște fulgi de toată frumusețea... cât pumnul. În fine, a fost destul de deprimant, dar a trecut. Am avut musafiri speciali, am jucat jocuri, am fost în oraș... a fost tare special. Îmi lipseau weekendurile de genul acesta. Păcat că începe stresul examenelor și nu am niciun chef. Efectiv. Doamne, dă-ne primăvară. Nu iarnă, nu vară, nu toamnă. Primăvară. Vreau să înflorească și aici natura, cum am auzit că se întâmplă mai în sud, în capitală.