marți, aprilie 24, 2012

A căzut o frunză-n calea ta

Citeam ceva povestiri cu tâlc să uit că nu mă simt tocmai grozav... și am dat întâmplător peste o astfel de istorioară ce începea cu niște versuri pe care mi le cânta mereu mami când eram mică.
Moment de melancolie...

Nimeni nu o spune și nu o fredonează precum mami...
... vocea copilăriei mele, cele mai calde și mai dulci tonuri...
Am căutat acum piesa pentru a-mi aminti cum era linia melodică... și o ascult, dar nu se compară cu vocea angelică a iubitei mele mame. Cu toate astea, piesa principală îmi răsună în timpan pe fundal, iar ca voce principală o aud pe a ei, scoasă din memorie, dar bine conservată, ca o icoană, ca o cântare sacră.

Te iubesc mami :).

Un comentariu:

Dreamer spunea...

Asa e...Mama este cea mai speciala si importanta persoana din viata noastra.Trebuie sa o pretuim si sa o respectam mereu..

Febra copilului - cel mai mare dușman al mamei

De aproape 3 ani sunt mamă. De când eram copil visam la acest moment. Îmi imaginam mereu că se constituie numai din amintiri frumoase și c...