Povestiri din cripta...

... Clujului. Mai exact din minunatul și extraurbanul (că altfel nu îl pot numi) Florești.

Astăzi am avut o zi destul de interesantă. Mai exact oribilă și obositoare. Și de parcă nu îmi era de ajuns că am fost toată ziua pe fugă (că doar toți provincialii au revenit în Cluj și se găsesc - la fel ca și mine de altfel - să își rezolve în prima zi problemele), m-am mai trezit și acum cu o plimbare ce nu o gândisem atât de agitată.

A început cam așa...
... ora 21 și ceva... vine Mike acasă. Este ziua lui de naștere... ne așteptam să nu fie complet treaz, dar... SURPRIZĂ! În fine, îi dăm cadouri, îl pupăm și... zice să ne trateze cu ceva băutură spirtoasă pe care a primit-o de la un prieten. Spun băutură spirtoasă întrucât încă ne este neidentificabilă, neaparținând în totalitate niciunei clase de compuși alcoolici normali. Măh rog, ne întreabă dacă am luat noi cola. Ooops... (cola să meargă cu băutura)... și, cum nu eram tocmai mulțumită de simplitatea cadoului meu, am zis să fac ceva drăguț pentru el și să merg într-o aventură să caut Cola. Merg împreună cu Ana.

 Ora 22... plecăm. Mergem, mergem, mergem... primul magazin: închis. Al doilea: închis. Mergem la strada principală, tot ce putea fi... închis. Baruri: închise. Normal că și semnale (sonore și luminoase) de la diverse clase de cimpanzei, ne însoțeau. În fine, ne gândim să mergem până la primărie să vedem dacă nu găsim cumva ceva pe acolo (3 stații depărtare de unde ne aflam noi)... ajungem până acolo, vedem numai magazine închise... ne întoarcem. Ajungem de unde plecaserăm, când, peste stradă, vedem o lumină... traversăm, era un magazin alimentar... închis, de asemenea. Mergem pe acea stradă tot mai profund, înșelate fiind de pancartele luminate ale diverselor baruri închise ori vulcanizări și chiar servicii funerare... până ce ne plictisim și zărim un cuplu, cam singurii oameni pe care îi întâlniserăm până la acel moment. Era deja aproape 23. Întrebăm de un non stop și ni se indică unul (mai exact singurul) undeva mai departe de primărie, pentru cunoscători mai departe de cimitir, spre cartierul Cetatea fetei. Ceea ce însemna că trebuia să ne ducem  înapoi după ce abia ajunseserăm aproape de casă, sau în fine, măcar prin zona noastră... și mergem, și mergem, și mergem.... ajungem la primărie, aceeași onaniști pe care îi zăriserăm și pe care îi evitaserăm și prima dată, mai mergem, ajungem la cimitir, nu se zărea nimic decât un magazin Profi. Ajungem la el și scria mare PROGRAM 07-22. Era 23.20... noi încă eram în căutarea unei amărâte de sticle de COLA! Dacă am ajuns până aici, nici că ne mai dăm bătute, și mergem înainte... până ce, la un momentdat, în scara unui bloc observăm un afis pe care scria "Legume și fructe proaspete" și un individ comandând ceva din exterior. ÎN SFÂRȘIT aveam să ne îndeplinim și noi misiunea. Când să comand, mă sună Mike că să nu mai iau că e deja târziu, să venim acasă... normal că nu știa că am găsit ceva... În fine, am cumpărat și am mai bătut o dată drumul, am mai fost speriate de o serie de flashuri, claxoane și onomatopee ori alte interjecții animalice dorite a fi interesante.
Ajungem acasă... după 2 ore de plimbare... Mike aștepta să se culce! :)) Am ciocnit un pahar de Cola și s-a spart gașca... S-a meritat! :))

La mulți ani Mike!

PS: Mă gândeam eu când eram la magazinul acela că parcă mai e ceva de cumpărat... Nu mai este hârtie igienică!! Ar trebui să mai fac un drum, că acum știu unde este.

Mno, hai pa ș-un praz verde (că tot olteancă rămân!)

Comentarii

Postări populare